Pisica neagră

Poate vă întrebați unde m-am ușchit iar, de n-am mai postat nimic. Ei bine, am fost la Râșnov unde s-a desfășurat festivalul Mystery&Thriller, ediția a doua, sub blazonul pisicii negre.

Cum a fost? Palpitant!

Am avut întâlniri cu specialiști din domeniul medicinii legale, cu criminaliștii deveniți celebrii datorită cazurilor Elodia și Teodorescu, le-am pipăit armele musculoșilor de la DPIR, am ascultat povestiri fascinante de la directorul cetății Râșnov, istoricul Pepene.

Le-am avut alături de noi pe scriitoarele Lucia Verona, Monica Ramirez, Oana Stoica Mujea, Tony Mott. Cum zona crime fiction nu-i exclusiv feminină, ne-au stat alături scriitorul Bogdan Ficeac, istoricul Răzvan Dolea, editorul și scriitorul Bogdan Hrib și președintele festivalului, scriitorul George Arion cu pipa sa.

Invitatul special al festivalului a fost Jim Madison Davis, Şeful Catedrei de Creative Writing de la Universitatea din Oklahoma și colaborator permanent al World Literature Today, unde scrie în fiecare număr rubrica Crime Fiction. Prof. J. Madison Davis este Preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Scriitorilor de Crime Fiction (IACW)  deci, am avut de învățat de la cei mai buni.

Cum ne furăm căciula

La 18 ani votam pentru prima oară în această secție,  mândră de pălăria mea roșie asortată la pardesiul elegant, bleumarin. Am crezut că se v-a prăvăli cabina de vot peste mine dar nu era decât un nene, cocoțat peste cabină, care se asigura conștiincios că nu dau m**e la tovarăși pe buletinul de vot. Dar toate acestea se întâmplau în urmă cu 25 de ani.

Acum, urcând treptele secției de votare, doi cunoscuți oameni de afaceri, partenerii unui general foarte influent, abonat la DNA, care le-a asigurat constant contracte babane cu statul, m-au strigat să-mi  sugereze cu cine să votez.

Am intrat în secție și m-am îndreptat spre puștiul cu cioc și coadă care gestiona listele cu votanții de pe bulevardul meu.

Avea un tic la ochi dar mi-a zâmbit prietenos și n-am avut nici un motiv să nu-i întorc zâmbetul.

M-a căutat pe liste, apoi mi-a întins nonșalant o ștampilă și cinci buletine de vot, din care două pentru CJ.  Am clătinat din cap dezaprobator și mi-am înfipt ostentativ mâinile în buzunare.

-De ce nu ziceți nimic?-m-a certat el în șoaptă retrăgând buletinul buclucaș.

-Așteptam să văd ce ai de gând!

-Vreți să mă băgați în bucluc?- m-a întrebat alb.

Am semnat pe listă și m-am dus în cabina de vot. M-am enervat foarte tare, fiindcă de data aceasta nu mă mai supraveghea nimeni cocoțat peste cabină, iar eu îmi uitasem pixul pe masa celor din biroul electoral. Aveam de scris un cuvânt foarte scurt în dreptul unui candidat și am ratat. Păcat!

N-am aflat în solda cui era puștiul dar este clar că la alegeri încă se fură! Ne furăm cel mai dureros căciula!

Cine pe cine votează

Cândva am locuit într-un apartament cu trei camere la etajul trei. Am cumpărat apartamentul de la familia Păsărică, care taman primise moștenire o dărăpănătură de casă prin Chercea, un  cartier mărginaș al Brăilei. Domnul Păsărică avea mulți flăcăi și era teribil de sărac, și cum nu prea pipăise mulți bani la viața lui, amețit de mica avere pe care pusese mâna, și-a cumpărat un câine de rasă, indecent de scump, o lesă elegantă și foarte multe hăinuțe și jucării pentru cățel, fiindcă, nu-i așa, cățelul era cel mai nobil membru al familiei. Scăpat de sărăcie, domnul Păsărică  a avut generozitatea să-mi dăruiască soneria care scotea un minunat tril de …păsărică.

La alegerile din 1996, domnul Păsărică cu tot clanul lui numeros figura pe listele electorale tot la mine în apartament. Le-am spus celor de la secția de votare că familia Păsărică nu mai are această adresă dar cum le eram deja antipatică, fiindcă protestasem vehement că un candidat intra în cabine de vot cu votanții și le indica pe cină să pună ștampila, m-au privit dușmănos și au ales să mă ignore.

Am ieșit în fața secției și hop, familia Păsărică cu toți feciorii și voiosul cățel Păsărel.

-Bună dimineața!- zice șeful stolului. Am fost dimineață și-am votat în Chercea dar ne-au sunat vecinii și ne-au anunțat că suntem trecuți pe liste și la apartament și am venit să votăm și aici!

-Dar este ilegal să votați de două ori!

-Cine spune?!- se miră dom Păsărică.

-Legea!- zic eu.

-Ei, fie la ei acolo! Noi ne ducem să-l votăm pe dom Milică!

-Nu te duce dom Păsărică, că i-am anunțat eu că v-ați mutat și poate să vă facă dosar penal!

-Ei, aș! Președintele secției de votare a lucrat cu mine-n Combinat!- zice dom Păsărică vesel, și-și deplasează tot stolul spre secție.

Am urcat în apartament și am sunat la Biroul Electoral Județean să anunț că un candidat intră în cabine cu alegătorii și le indică pe cine să pună ștampila dar și că alegătorii figurează pe mai multe liste, la diferite adrese.

-Nu v-ați săturat de PDSR și de cucuveaua de la Cotroceni?- a venit replica nervoasă de la capătul firului. Țară de proști! Vă meritați soarta! -mi-a șuierat doamna în telefon și mi-a închis sec.

La alegerile următoare aveam să constat că familia Păsărică votase cu noaptea în cap. Deja trilul de păsărică mă scotea din sărite, așa că am vândut apartamentul familiei Gogoașă și am cumpărat un alt apartament la etajul unu, de la familia Rădăcină: fără sonerie!

Aveau patru sau cinci copii, trăiau într-o sărăcie greu de imaginat dar, cât am așteptat să semnăm actele la notariat, și el și ea au sudat câte două pachete de țigări. Erau nerăbdători să ia banii de la mine ca să-și cumpere un apartament confort III și un… cățel de rasă.