Cum ne furăm căciula


La 18 ani votam pentru prima oară în această secție,  mândră de pălăria mea roșie asortată la pardesiul elegant, bleumarin. Am crezut că se v-a prăvăli cabina de vot peste mine dar nu era decât un nene, cocoțat peste cabină, care se asigura conștiincios că nu dau m**e la tovarăși pe buletinul de vot. Dar toate acestea se întâmplau în urmă cu 25 de ani.

Acum, urcând treptele secției de votare, doi cunoscuți oameni de afaceri, partenerii unui general foarte influent, abonat la DNA, care le-a asigurat constant contracte babane cu statul, m-au strigat să-mi  sugereze cu cine să votez.

Am intrat în secție și m-am îndreptat spre puștiul cu cioc și coadă care gestiona listele cu votanții de pe bulevardul meu.

Avea un tic la ochi dar mi-a zâmbit prietenos și n-am avut nici un motiv să nu-i întorc zâmbetul.

M-a căutat pe liste, apoi mi-a întins nonșalant o ștampilă și cinci buletine de vot, din care două pentru CJ.  Am clătinat din cap dezaprobator și mi-am înfipt ostentativ mâinile în buzunare.

-De ce nu ziceți nimic?-m-a certat el în șoaptă retrăgând buletinul buclucaș.

-Așteptam să văd ce ai de gând!

-Vreți să mă băgați în bucluc?- m-a întrebat alb.

Am semnat pe listă și m-am dus în cabina de vot. M-am enervat foarte tare, fiindcă de data aceasta nu mă mai supraveghea nimeni cocoțat peste cabină, iar eu îmi uitasem pixul pe masa celor din biroul electoral. Aveam de scris un cuvânt foarte scurt în dreptul unui candidat și am ratat. Păcat!

N-am aflat în solda cui era puștiul dar este clar că la alegeri încă se fură! Ne furăm cel mai dureros căciula!

About Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Galerie | Acest articol a fost publicat în ZÂMBETE și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cum ne furăm căciula

  1. John from London spune:

    Sper sa ma intorc in Romania „ambalat” intr-o urna cand o veni ceasul , o urna de cenusa , ma apuca greata cand vad rezultatele , ce sa mai zic ….
    Au murit degeaba 1500 de oameni la Adunarea aia , dar cel mai mult ma doare ca la 43 de ani nu mai visez noaptea nimic despre Romania!

    Cu drag , Jonathan cel mai aprig motan

    • Drama multor localități din țară a fost că au avut de ales între doi-trei mafioți dovediți. Dar Bucureștiul a avut șansa unui candidat virgin politic și foarte bazat: Nicușor Dan. Dacă pui ștampila pe Oprescu sau Prigoană când ai o astfel de alternativă nu ai nicio scuză.

  2. Ma simt impacat! Am votat cu cine trebuia. Pacat ca nu ai intrat macar in consiliu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s