Shakespeare și matematica- enigme


Doina Popescu Brăila

În 1990, la scurt timp după revoluție, în timpul studenției, în București, am fost anunțați de vizita unui grup de studenți englezi. Impresionați de blazonul prestigioaselor universități din care proveneau, ne-am propus să fim și noi la înălțime. Punctul unu al programului era să ne adunăm într-o cameră în D mai mulți studenți pentru partea de discuții libere iar la plecare să-i deturnăm în B, la mine în cameră. Eram hotărâți să-i cucerim, ca atunci când se vor întoarce acasă, să vorbească despre România, să-și dorească să se întoarcă și să mai trimită și pe alții. În timp ce pregăteam faimoasele mele șnițele și sarmalele dădeau în clocot, îl monitorizam cu vigilență pe rugbist, să nu dea iama în baclavale și-mi făceam planuri de seducție: Brâncuși, Enescu, Haricleea Darcle, Eminescu, mănăstirile bucovinene, splendorile Maramureșului, Ceahlăul, Transfăgărășanul, Sarmisegetuza.

Englezii au ajuns la timp, noi am umplut ceștile cu ceai. Un coleg…

Vezi articol original 434 de cuvinte mai mult

Făt-Frumos pe cal alb


Doina Popescu Brăila

Povestea e clasică!

Toate fetele visează la venirea lui Făt-Frumos pe cal alb, cum altfel, ca să le smulgă din cenuşiul vieţii, să le ducă în zbor până ating cu tâmpla streaşina de nori trandafirii!

Trăiam în afara istoriei, în ţara în care nu se întâmpla nimic. Presa era un consum inutil de masă lemnoasă pentru a tipări, într-un servilism imbecil, ode din lemn în care schizofrenia de stat era îndelung aplaudată. Cum în plan social orizontul era îngheţat,

Vezi articol original 512 cuvinte mai mult

DECÂT GHEBOS, MAI BINE NEBUN!


Doina Popescu Brăila

fragment din romanul COMISIA ZÜRICH

Se înnoptase vârtos. Cerul prădat de stele, arăta ca o coală de sugativă, pătată de cerneală sinilie. Luna plină, palidă şi încercănată, rânjea obscen, ca o codoaşă parşivă când îşi capătă arginţii. Îi era bine. Câştigase 720000 de franci, şi clinica mergea grozav. Kefra opera nemţi cu bani la foc automat, iar planul pus la cale cu Borin, anunţa milioane grele, cu efort subţire. Iar din bâzdâcul lui Edith cu săpunurile ieşeau lunar o roabă de bani. Se extinsese şi la pastă de dinţi,  şi producea şi apă de gură. Contractul cu armata crescuse de 10 de ori în valoare. Distribuţia se întinse şi la internate şi hoteluri. Pe muierea asta o ducea capul, nu glumă!

Doar că, în scutece nu se mai întâlniseră niciodată. De la împuşcătura ticălosului de Meyer, se pare că nu i se mai scula, neam. Se întreba dacă nu era Edith de vină, că nu îl mai atrăgea. Privirea tăioasă şi spiritul ei critic, îl tuflea de fiecare dată. Era o singură cale să afle. O prostituată ieşea din discuţie, fiindcă obsesia lui pentru curăţenie îl inhiba. Din liceu, când colegii lui se duceau înfriguraţi la un bordel ieftin de mahala, el zicea pas, văzând în prostituate doar latrine publice. Şi ciudatul ăsta de Borin Alois, ce imbecil!. În afară de armata de metrese, pe care o întreţinea cu mare cheltuială, bălea după toate curvele stridente prin şantanuri, şi-şi petrecea viaţa, mai mult cu dânsa-n băţ şi cu izmenele la glezne. De mult pusese ochii pe Lida. Fusese ziua ei liberă. Numai de nu s-o fi culcat, sau mai rău, să nu fie călare cu vreun golan. Locuia într-un apartament cochet, într-o anexă izolată în spatele clinicii. Frumoasă şi focoasă, asta îl va scula şi din morţi!

Vezi articol original 478 de cuvinte mai mult

BĂTUT ŞI CU CAPUL SPART


Doina Popescu Brăila

Prima zi de tabără.
Fierbeam de nerăbdare să ne cunoaştem între noi, să plecăm pe munte dar, înţepeniţi în uniformele de pionier, prezentam onorul la drapel.

Din dormitoarele de la etajul unu se aude un răgnet: Pişatuleee, tu mi-ai luat centura, bă? Lasă gluma!

O profă de română de la altă şcoală, care demonstrase în tren că era o scorpie absolută, preia problema: investigaţii anchete, îl bagă pe nefericitul Georgică la izolare pentru trei zile. Pedeapsa era criminală, tabăra ţinea şapte zile!

Au încercat alţi profesori să intervină, a plâns băiatul de-a leşinat, profa a rămas pe poziţii. Izolarea era o cameră lângă spălător în care erau închişi eventualii nefericiţi depistaţi cu păduchi.

A  doua zi la masă, un alt elev, povestind faza, repetă infamul cuvânt: Pişatu’…

Oricum era o erezie să vorbeşti la masă dar să spui şi cuvântul interzis… Belea!

Evident, spre bucuria lui Georgică, Păun îi ţinu…

Vezi articol original 316 cuvinte mai mult

Angajez bodyguard


De miercuri, 27 mai până duminică, 1 iunie, se desfășoară a VII-a ediție a Festivalului Național al Cărții- Axis Libri, pe Aleea Teilor din Galați, patronat de biblioteca V.A. Urechea, prin staful său condus de domnul director Zamfir Ilie și Editura Eikon Cluj, prin domnul Valentin Ajder, editor ,manager cultural dar și un foarte talentat chitarist.

Vineri la ora 12,30 îmi voi prezenta publicului gălățean a șasea mea apariție editorială, romanul Fericire la preț redus.

Prima mea participare la acest târg de carte a fost în 2010 când aveam doar două romane, Comisia Zurich și Dumnezeu era-n vacanță.

Două doamne elegante, ținându-se la braț, se opresc în dreptul standului meu și întreabă important:

-Mi-a spus un domn ziarist că dumneavoastră ati scris cărțile. Sunteți un scriitor clasic?

-Am doar două cărți publicate! Sunt debutantă, doamnă!

-Noi citim doar scriitori clasici!- îmi aruncă dumnealor peste umăr și pleacă grăbite.

Nu le înjur, că sunt o doamnă, dar încerc să le asasinez cu privirea. Nu-mi reușește, individele supraviețuiesc!

La ediția de anul trecut, 2014, aveam deja cinci titluri pe tarabă, vânzările mergeau mult mai bine… când ne lăsa ploaia! Nu-ș cum se face, dar, la Galați, că e în mai ori în iunie, la Festival cam plouă!

La un moment dat, încep să-mi dea târcoale vechile mele cunoștințe, cele două cititoare de clasici. Se duc, se întorc… După două zile de foială se apropie și mă întreabă:

-Am aflat că dumneavoastră sunteți autoarea! Sunteți un scriitor clasic?

Zic în gândul meu: iar au venit astea să mă înjure! Să le zic un ba p-a mă-tii? Nu, că sunt o doamnă! Apoi cu voce tare, gravă și sonoră:

-Da, doamnelor! Am scris zece cărți din care am publicat cinci și voi mai scrie! Cu voia dumneavoastră și a posterității, în veacul următor retragerii mele printre stele,  în galaxia noastră sau în alte galaxii, există o probabilitate de a se spune despre mine că sunt un scriitor clasic! Dar, care este, de fapt, definiția scriitorului clasic? Așa cum bine zice un personaj de-al meu în romanul Comisia Zurich, Rose, vestită librăreasă la Geneva, se spune despre un scriitor că este clasic atunci când cei ce nu i-au citit cărțile pretind că le-au citit! Ori, doamnelor, în cazul meu, pot să vă enumăr zeci de amici, politicieni și alte persoane care au un interes vis-a-vis de mine și, care, în ciuda faptului că nu mi-au citit cărțile, pretind că le-au citit! Deci, mă încadrez perfect în definiția scriitorului clasic!

-Excelent!- zice doamna aplaudând. Eu cumpăr două cărți și doamna care este cu mine tot două! Pentru autograf plătim în plus?- se interesează ea emoționată.

-Doamnelor, plătiți doar cărțile, autograful este gratis!- zic eu uluită de întorsătura discuției. Le încasez banii, să nu se răzgândească și le scriu autografele.

În ultima zi, la final de târg, căram mesele și roll-up-urile la mașină.

Doamnele se apropie fără să le bag de seamă și, când le observ, era deja prea târziu! Îmi luaseră aerul și toată lumina, cum zice un personaj al meu.

-Doamna scriitoare! Doamna scriitoare! Romanul Dumnezeu era-n vacanță este extraordinar! Și prietenei mele i-a plăcut Ardei iuți dar, a avut o problemă…

Mă întorc spre cealaltă…

-Am roșit la un cuvânt!- recunoaște femeia sfioasă. În mod normal, n-aș fi putut să trec de acel cuvânt, dar fiindcă sunteți o scriitoare clasică…- se scuză ea.

-Pe mine m-a atras Dumnezeu era-n vacanță din prima zi de târg! Îmi spusese și o nepoată că este un roman foarte bun, dar am ezitat atât de mult s-o cumpăr, fiindcă mă temeam că nu sunteți o scriitoare clasică!- ciripi și doamna mai vorbăreață.

Dacă pun la socoteală că la altă ediție a târgului de la Galați un fanatic ultraortodox de rit vechi, un lipovean cu barbă până la brâu, a sărit să mă bată datorită titlului romanului Dumnezeu era-n vacanță, că anul trecut o individă a venit zilnic să-mi propună în gura mare… partide de sex ( dacă-mi amintesc bine și față de scriitoarea Monica Ramirez și-a declinat interesul), cred că este oportun să iau în calcul angajarea unui bodyguard.

Mai ales că nu pot să prevăd reacția cititoarelor mele cu apetență pentru clasici, după ce au citit despre popa Lisandru prins cu… izmenele-n vine.

SĂ NU MĂNÂNCI PREA MULTĂ ÎNGHEŢATĂ!


Doina Popescu Brăila

Cum ziceam şi în alte articole, cum am intrat în facultate m-am grăbit ca… fata mare la măritat.

Când iubeşti de nu mai ai aer, când alergi cu iubitul de mână, cântând prin ploaie şi lapoviţă cu stratul de gheaţă în cap ca un acoperiş şi simţi că plesneşti de fericire, nici Dunărea, nici Marea, nici Munţii Carpaţi nu-ţi pot sta împotrivă, cu atât mai puţin socotelile meschine şi istericale turbate ale soacrei.

Ne-am căsătorit aducând o mare tulburare- eu unor piloţi de la Aeroclub, el-frumoaselor din Liceul Pedagogic Bucureşti.

Cum densitatea de băieţi la un liceu pedagogic este cam de 1 la 2000 de fete, că nici de veceuri separate de fete şi băieţi nu este nevoie, vă daţi seama ce rumoare a fost când s-a aflat că bărbatul lor frumos şi de toată nădejdea s-a… însurat. Toate erau disperate să afle cine este norocoasa.

Vezi articol original 432 de cuvinte mai mult

Copite, cu sau fără sutană…


Bănuiesc de multă vreme că firmele de telecom au angajați spioni în companiile concurente. Altfel nu se explică faptul că ori de câte ori primesc o ofertă de fidelizare de la Vodafone, imediat Orange și defunctul Cosmote, astăzi Telekom mă asaltează cu contraoferte.

Dar se pare că moda angajaților spion este mai larg răspândită. În urmă cu vreo doi ani am fost invitată la un prânz de afaceri la restaurantul Regal din Brăila.

Am participat la astfel de evenimente de-a lungul timpului. Prin ideile noi și conexiunile realizate, astfel de întâlniri sunt benefice mediului de afaceri.

Dar, de această dată, după degustarea unor măsline, ne trezim cu un predicator evanghelist care povestește că, de când își donează 10% din venituri la biserică, Dumnezeu i-a dat înmiit, acum este foarte bogat, nu mai este nevoit să muncească și banii îi pică din cer.

Probabil că măslina din introducere a legat pe mulți de scaune. Eu și prietena mea, directoare la o firmă privată, ne-a ridicat și am plecat fără să privim înapoi.

Gestul nostru n-a fost suficient de elocvent, între timp primind zeci de astfel de invitații de la staful evanghelist. Ei au invitat, noi am ignorat. Dar, povestea nu se termină aici.

Pe modelul companiilor telecom, cineva  de la o prăvălie bisericească concurentă a prins de veste, astfel că cei de la Martorii lui Iehova se înființează regulat cu invitații la manifestările lor.  Deși îi anunț ferm că nu mă interesează, după consumarea evenimentului, șeful local mă vizitează la birou să mă mustre cu blândețe că n-am venit, încercând totodată să-mi smulgă promisiunea că în viitor voi fi prezentă.

Care-i miza? De ce au nevoie, evangheliști ori martori ai lui Iehova de o scriitoare de romane polițiste cu gura mare printre ei?

Probabil că domniile lor au citit în romanele mele satirele la adresa popilor ortodocși cărora li se ițesc copitele de sub sutană și se gândesc că pe predicatorii lor nu i-a tras încă nimeni de barbă! Poate chiar au nevoie de mine să trag sutanele de pe purtătorii de copite pitiți printre predicatorii lor!

Habar n-am, nu vreau să cercetez și nici nu mă voi mai lăsa păcălită a doua oară!

Sunt disponibilă pentru lecturi în școli, lansări de carte, vernisaje, tabere de creație, festivaluri, târguri de carte!

Dar, slăbiți-mă cu ședințe de spălări pe creier!

Precizare necesară: a nu se confunda popii cu preoții ! Diferența o concurează pe cea dintre Iad și Rai!