Angajez bodyguard

De miercuri, 27 mai până duminică, 1 iunie, se desfășoară a VII-a ediție a Festivalului Național al Cărții- Axis Libri, pe Aleea Teilor din Galați, patronat de biblioteca V.A. Urechea, prin staful său condus de domnul director Zamfir Ilie și Editura Eikon Cluj, prin domnul Valentin Ajder, editor ,manager cultural dar și un foarte talentat chitarist.

Vineri la ora 12,30 îmi voi prezenta publicului gălățean a șasea mea apariție editorială, romanul Fericire la preț redus.

Prima mea participare la acest târg de carte a fost în 2010 când aveam doar două romane, Comisia Zurich și Dumnezeu era-n vacanță.

Două doamne elegante, ținându-se la braț, se opresc în dreptul standului meu și întreabă important:

-Mi-a spus un domn ziarist că dumneavoastră ati scris cărțile. Sunteți un scriitor clasic?

-Am doar două cărți publicate! Sunt debutantă, doamnă!

-Noi citim doar scriitori clasici!- îmi aruncă dumnealor peste umăr și pleacă grăbite.

Nu le înjur, că sunt o doamnă, dar încerc să le asasinez cu privirea. Nu-mi reușește, individele supraviețuiesc!

La ediția de anul trecut, 2014, aveam deja cinci titluri pe tarabă, vânzările mergeau mult mai bine… când ne lăsa ploaia! Nu-ș cum se face, dar, la Galați, că e în mai ori în iunie, la Festival cam plouă!

La un moment dat, încep să-mi dea târcoale vechile mele cunoștințe, cele două cititoare de clasici. Se duc, se întorc… După două zile de foială se apropie și mă întreabă:

-Am aflat că dumneavoastră sunteți autoarea! Sunteți un scriitor clasic?

Zic în gândul meu: iar au venit astea să mă înjure! Să le zic un ba p-a mă-tii? Nu, că sunt o doamnă! Apoi cu voce tare, gravă și sonoră:

-Da, doamnelor! Am scris zece cărți din care am publicat cinci și voi mai scrie! Cu voia dumneavoastră și a posterității, în veacul următor retragerii mele printre stele,  în galaxia noastră sau în alte galaxii, există o probabilitate de a se spune despre mine că sunt un scriitor clasic! Dar, care este, de fapt, definiția scriitorului clasic? Așa cum bine zice un personaj de-al meu în romanul Comisia Zurich, Rose, vestită librăreasă la Geneva, se spune despre un scriitor că este clasic atunci când cei ce nu i-au citit cărțile pretind că le-au citit! Ori, doamnelor, în cazul meu, pot să vă enumăr zeci de amici, politicieni și alte persoane care au un interes vis-a-vis de mine și, care, în ciuda faptului că nu mi-au citit cărțile, pretind că le-au citit! Deci, mă încadrez perfect în definiția scriitorului clasic!

-Excelent!- zice doamna aplaudând. Eu cumpăr două cărți și doamna care este cu mine tot două! Pentru autograf plătim în plus?- se interesează ea emoționată.

-Doamnelor, plătiți doar cărțile, autograful este gratis!- zic eu uluită de întorsătura discuției. Le încasez banii, să nu se răzgândească și le scriu autografele.

În ultima zi, la final de târg, căram mesele și roll-up-urile la mașină.

Doamnele se apropie fără să le bag de seamă și, când le observ, era deja prea târziu! Îmi luaseră aerul și toată lumina, cum zice un personaj al meu.

-Doamna scriitoare! Doamna scriitoare! Romanul Dumnezeu era-n vacanță este extraordinar! Și prietenei mele i-a plăcut Ardei iuți dar, a avut o problemă…

Mă întorc spre cealaltă…

-Am roșit la un cuvânt!- recunoaște femeia sfioasă. În mod normal, n-aș fi putut să trec de acel cuvânt, dar fiindcă sunteți o scriitoare clasică…- se scuză ea.

-Pe mine m-a atras Dumnezeu era-n vacanță din prima zi de târg! Îmi spusese și o nepoată că este un roman foarte bun, dar am ezitat atât de mult s-o cumpăr, fiindcă mă temeam că nu sunteți o scriitoare clasică!- ciripi și doamna mai vorbăreață.

Dacă pun la socoteală că la altă ediție a târgului de la Galați un fanatic ultraortodox de rit vechi, un lipovean cu barbă până la brâu, a sărit să mă bată datorită titlului romanului Dumnezeu era-n vacanță, că anul trecut o individă a venit zilnic să-mi propună în gura mare… partide de sex ( dacă-mi amintesc bine și față de scriitoarea Monica Ramirez și-a declinat interesul), cred că este oportun să iau în calcul angajarea unui bodyguard.

Mai ales că nu pot să prevăd reacția cititoarelor mele cu apetență pentru clasici, după ce au citit despre popa Lisandru prins cu… izmenele-n vine.