Hai la zbor!


Duminică 26 iunie, între 12,30 şi 16,00 pe aerodromul din Ianca va avea loc un miting aviatic de excepţie pentru a marca 60 de ani de la zborul cu un Yak-23, primul avion militar cu reacţie monoloc.
Participă lotul de acrobaţie aeriană Şoimii României, lotul naţional de paraşutism şi Asociaţia Piloţilor şi Proprietarilor de Aeronave Ultrauşoare. Vă dau întâlnire pe aerodrom!

A doua şansă


Tina intră în compartiment şi salută sonor. Era bucuroasă că prinsese două zile libere să-şi vadă familia şi acum se întorcea în capitală, la facultate. Îşi verifică inutil biletul, locul ei, singurul liber din compartiment de altfel,  era între doi căpitani chipeşi în uniformă azurie de aviatori.

Blondul salută formal şi-şi continuă rebusul, brunetul îi Continuă lectura

Cărtărescu şi prejudecăţile


Domnul  Ilie Zanfir, directorul bibliotecii VA Urechia, unul din cei mai mari manageri în domeniul cultural ai momentului, după evenimentul de săptămâna trecută când i-a avut la Galaţi pe doamna critic literar Ioana Pârvulescu şi pe domnul Liiceanu, săptămâna aceasta „a comis-o” iarăşi, avându-l invitat pe Mircea Cărtărescu.

Cu aerul cunoscut de student, Mircea Cărtărescu s-a Continuă lectura

Dilema mea


La câte-s strâmbe-n ţara asta, acţiunea romanelor mele mele este plasată ceva mai la vest, ca să mă concentrez pe acţiune şi să n-ajung să-njur guvernul, multinaţionalele şi băncile.

De câţiva ani buni nu mai urmăresc nici jurnalele de ştiri, în ultimii doi-trei ani mulţumindu-mă cu Discovery şi National Geographic. Anul trecut, pe 4 aprilie, supărată că şi posturile preferate dau reluări, consumându-mi timpul inutil, profitând că pe mama o lăsaseră bateriile la tensiometru, am scos bateriile de la telecomandă şi am închis definitiv capitolul tv, evitând ştirile pe cât posibil chiar şi pe bloguri.

Sigur, tragedia de la Smolensk a străbătut zidurile casei mele cu pereţi de 80 iar în altă zi, pe când mă pregăteam de o plimbare în Grădina Mare, rugbistul zice ” înapoi nevastă, că vine noru’!”

Norul, gheţarul, vulcanul m-am prins până la urmă că nu-i banc, chiar dacă la început aşa părea.

Dar ieri, aflându-mă într-un birou, o ştire m-a lovit din plin: în Liban un violator şi omorâtor de copii egiptean a fost linşat de mulţime! 

Cum noi trăim într-o ţară în care victima n-are niciun drept şi orice proces este permutabil la Craiova unde se găseşte compasiune nemăsurată pentru bestii, ştirea m-a făcut să gândesc că justiţia românească are uneori doar rolul de a da certificate de bună purtare unor ticăloşi, ori măcar şansa s-o şteargă la umbră, pe alte coclauri. Am dat un zece libanezilor!

Şi după asta am mai prins o ştire stupefiantă: new-york-ezii, din lipsă acută de spaţiu îşi depozitează pantofii în cămările goale şi hainele în cuptoarele pe care nu le mai utilizează din cauza crizei. Ştirea a avut şi înregistrare video şi un mic interviu, totuşi mi s-a părut ruptă dintr-un film prost.

Astăzi, când soţul meu mă anunţă că s-a hotărât majorarea impozitului de la 16% la 20% şi a tva-ului de la 19 la 25% după ce reprezentantul FMI asigurase într-un interviu de dimineaţă că nu vor fi majorări de impozite, mă întreb dacă ştirea cu new-york-ezii nu e de fapt o manipulare de presă ca să ni se pară că oricât de rău ar fi, de fapt ne este încă bine!

Şi apropo! Cu ani în urmă mi-am adus un seif din Austria dar n-am agonisit nimic să bag în el şi-l ţin nefolosit. Să-mi bag eşarfele în el ori şosetele? 

   

Citat despre criza- Albert Einstein


În fiecare dimineaţă, cu tenacitate de taur, soţul meu îşi salută prietenii şi colaboratorii pe mess, dar nu în mesaje de grup ci găseşte o vorbă cu care ajunge la inima fiecăruia. Unii sunt prea ocupaţi ca să răspundă dar fiecare se simte bine că nu a fost uitat. Cât şi-au imaginat că este o setare în calculator, care face operaţiunea automat, gestul a fost tratat formal dar încet-încet, oamenii au înţeles că mesajul este personalizat. Este măgulitor şi reconfortant să ştii că cineva se gândeşte în fiecare dimineaţă la tine.

Amica mea, Irina, răspunzând la un „bună dimineaţa”, mi-a trimis în aprilie 2009 un citat din Einstein. Mobilizată şi de filmul „SECRET”, m-am apucat să scriu. Aşa au apărut „COMISIA ZÜRICH„, DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ„, „ARDEI IUŢI” şi „PROZĂ AFURISITĂ„.

Uitaţi ce spune pişicherul de Einstein:

“Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru. Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate apare pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese.Creativitatea se naste din necesitate precum si ziua se naste din noapte.In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi, fara a ramane “depasit”. Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile. Adevarata criza este criza incompetentei.”Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii.Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara criza nu exista valoare. În perioada crizei înfloreste ce-i mai bun în fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere.Daca vorbim de criza o promovam iar tacerea este o exaltare a conformismului.In loc de toate acestea, mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depaşi!

Când am citit „Criza este cea mai binecuvantata situatie…”, am zis că geniul a luat-o voios prin urzici dar, urmărind tot citatul am ştiut că are dreptate.

Ne întâlnim şi pe http://doinapopescu.blogspot.com

PROBĂ DE TUPEU


Noutăţi-Salonul de carte Bucureşti-5 martie 2010

Pe timpul târgului am lăsat preţul romanelor la 20 de lei. Ieri, un brăilean pensionar cu figură simpatică, stabilit de mulţi ani în Bucureşti a fost interesat de romanul COMISIA ZURICH.

Deschizând portofelul a constatat jenat că n-are decât 15 lei.

Impresionată că în vremuri de criză un pensionar îşi cheltuie ultimii bani pe o carte i-am oferit-o din partea mea. Mi-a spus înţelept şi blajin că tinerii au mai multe încurcături cu banii decât bătrânii şi nu a acceptat decât să-mi lase cei 15 lei şi să revină sâmbătă cu diferenţa.  Demnitate şi fermitate ce-ţi blochează orice protest.

Un tip mătăhălos, cu guşă strajnică, ochi bulbucaţi şi pantaloni vişini intraţi la apă, care s-a foit şi ieri pe la stand s-a prezentat ca profesor universitar pensionar. Mi-a explicat că din pensia mizerabilă de 2700, adică 27 de milioane de lei vechi plăteşte 270 lei impozit la suma ce depăşeşte 1000 lei şi banii nu-i ajung nici de mâncare dar cărţile mele îl tentează şi îmi propune un barter: să-i dau cărţile şi el în schimb să-mi spună părerea lui de profesor universitar.

Privirea mea a fost suficientă să-şi ia tălpăşiţa.

O domnişoară spune consternată:

-Eu am salariul 650 lei dar dau în fiecare lună 200 lei pe cărţi!

SALONUL DE CARTE BUCUREŞTI 2010- ADA

SALONUL DE CARTE BUCUREŞTI 2010- ADA

http://miculscriitor.weblog.ro

INVITAŢIE la Salonul de carte Bucureşti


 

În perioada 3-7 martie 2010, vă aştept la Salonul de carte Bucureşti, ce se va desfăşura in elegantele holuri ale Muzeului National de Istorie a Romaniei.

Mă găsiţi pe primul culoar în dreapta, în capăt, strategic lângă standul cu cafea. Şi buda este un reper de luat în seamă dar vă orientaţi şi după afişele de promovare ale romanelor Comisia ZÜRICH şi Dumnezeu era-n vacanţă.

Vă aştept cu romane proaspăt scoase din tipografie, fursecuri, autografe şi mostre de proză afurisită live.