Dentiştii spun lucruri trăznite


Începuse anul universitar şi hormonii dădeau în clocot. Băieţii din anii mai mari inventariau prospăturile, bobocii, care discutaseră obsedant despre sex în cele nouă luni de armată, se simţeau în mare formă şi sperau să scape în sfârşit de povara virginităţii. La anul întâi aveam o colegă de cămin cu cei mai frumoşi ochi albaştri din lume. Uneori parcurgeam împreună drumul de la facultate până la cămin. Avea o fire altruistă şi o bunătate dublată de o mare naivitate. Discutam cu ea zilnic cam jumătate de oră, cât ţinea drumul până la cămin şi mă uimea de fiecare dată cu logica ei ciudată. Lesne o puteam numi căzută din cer. Blondă, minionă, putea cuceri orice băiat drăguţ dar, se pare că, Elena nu intenţiona să se oprească la unul şi se culca, într-o frenezie, cu toţi, fără niciun criteriu, fapt ce mă deruta peste măsură.

Într-o zi ciocănesc în uşa ei ca să-i cer un fier de călcat şi, auzind intră, împing uşa şi o văd pe Elena în pat cu prietenul colegei ei de cameră.

Mă scuz şi plec uluită. A doua zi o întâlnesc la metrou.

-Elena, nu ştiu ce recorduri vrei tu să baţi, e treaba ta, dar nu mă aşteptam să te culci şi cu prietenul colegei tale de cameră!

-De ce? Gabi e plecată la părinţi şi băiatul ăsta nu avea cu cine să se culce!

-Hodoronc tronc! Şi ce-ţi pasă ţie?

-În clasa a noua am fost la dentist şi tipul a vrut să se culce cu mine! Eram virgină, l-am refuzat şi el, ca medic, mi-a explicat cât suferă un băiat dacă se excită şi fata îl refuză! Printre altele, i se umflă ouăle! De atunci nu am mai refuzat niciun băiat…

-Zău, şi tu le-ai crezut pe ticălos?

-Cum să nu-l cred! Doar era medic!

-Poate ar fi bine să ştii că lumea vorbeşte despre tine…

-Ştiu, ştiu! Unii zic că sunt nimfomană, alţii că sunt curvă!

– Se pare că, de fapt, tu ai inima bună!

-Bineînţeles că am inima bună!

Anunțuri

STUDENTA CU TOCURI DE 12


Duduca era elevă la liceul Bălcescu. Paltonul ponosit, pantalonii din fulare şi bretonul tăiat strâmb şi bocciu făceau din ea mai degrabă o apariţie bizară decât o fiinţă ştearsă, cum singură se eticheta.
Aveam o parte din drumul spre şcoală comun şi eu eram singura care o luam în serios şi-i mai pansam depresiile, spunându-i că are cei mai frumoşi ochi albaştri pe care i-am văzut.
Colegii de clasă o considerau ciudată şi îngrămădită şi-o evitau crezându-se mai buni.
Un hohot de râs a zguduit liceul când Duduca a anunţat că va candida la ASE. La ASE? Era o concurenţă turbată! Nicio şansă, au spus toţi în cor!
Duduca învăţa la mate şi economie cu îndârjire ignorând complet restul materiilor. Spre stupefacţia generală, chiar a intrat. Primul drum cu Naşul ca studentă l-am făcut în acelaşi grup.
Era jenată de hainele ei ponosite dar se tunsese pentru prima dată într-o frizerie şi cu bretonul tăiat drept, ochii ei albaştri erau şi mai mari şi mai frumoşi.
Mi-a spus cât este de amărâtă de hainele ei sărăcăcioase. În grup cu noi era o fostă colegă cu ambii părinţi medici, îmbrăcată cu mare cheltuială.
-Duduca, ţie-ţi place cum este îmbrăcată Cori?
-Şi încă cum!
-Tu, care eşti o frumuseţe, eşti superbă chiar în aceste haine modeste. Cori, cu toate că are haine scumpe, e mai urâtă decât cel mai urât vis! O să termini facultatea, o să devii economistă şi te vei îmbrăca din Neckermann. Gata! Fruntea sus!
De la o vreme n-am mai întâlnit-o pe Duduca dar veştile curgeau din toate părţile:
Duduca poartă numai pantofi Guban cu toc de 12, fuste mini din piele şi decolteu obraznic de unguroaică.
Duduca s-a mutat din cămin şi şi-a închiriat apartament pe Magheru.
Duduca a dat cartela la o colegă săracă şi mănâncă numai Gordon Bleu la Lido şi Ambasador…
Duduca circulă numai cu taxiul…
Duduca trăieşte cu un doctor negru…
Mergând cu trenul, evident cu Naşul, toată lumea o bârfea pe Duduca.
Elena spuse cu dispreţ: Dacă mai aud un cuvânt despre Duduca fac alergie! Oricând, oricare din noi ne putem cupla cu un student negru sau arab şi putem trăi pe picior mare ca Duduca! Dar noi suntem fete cuminţi, nu curve latente!
Atunci, sătulă de bârfele lor, ele care n-o plăcuseră pe Duduca nici fată cuminte şi modestă, nici frumoasa Bucureştiului, mi-am ieşit din fire:
-Uite ce-i Elena! Fără supărare! Să fii salteaua unui negru ori arab, recunosc că nu-i mare brânză! Dar tu care porţi 41 la pantof şi ai 93 de kilograme poţi să-ţi dai jos hainele modeste, că orice ai pune în loc, n-o poţi egala niciodată pe Duduca. Şi poţi să probezi o tonă de lentile de contact! Ochii albaştrii, strălucitori şi inteligenţi ai Duducăi n-o să-i capeţi! Şi nici sufletul ei bun şi îngăduitor! Mai lasă-ne!
Elena şi Violeta, singurele fete care erau cu noi s-au opărit năpraznic şi-au plecat în celălalt capăt al vagonului – pagubă-n ciuperci! – dar băieţii, vreo zece la număr, au aplaudat zgomotos.

STUDENTUL NOROCOS


Anul I de facultate, emoţie mare la Balul Bobocilor. Cum era ’88, până la dansul aşteptat de toată lumea, se porneşte un program cultural-educativ rupt parcă din Cântarea României.

Eram exasperaţi şi aşteptam momentele cu adevărat importante. „Personul” care se reproducea anost pe scenă era la fel de lipsit de entuziasm ca şi noi. Nu-mi amintesc dacă recita ori ne ţinea un discurs, poate cânta ode lui Ceauşescu, pur şi simplu nu-mi amintesc, cert este că ne plictisea şi probabil că se plictisea şi pe sine însuşi fiind şi cam lipsit de vlagă. În spatele oratorului, o cortină ca de teatru.

La un moment dat cortina cade şi publicul aplaudă frenetic, strigă într-un entuziasm ieşit din comun.

Oratorul se opreşte emoţionat şi uimit de succesul nesperat.

Întoarce şi el capul şi înţelege dezamăgit că aplauzele nu-i răsplăteau efortul: în spatele lui căzuse cortina şi o tipă de la anul I, cam grasă şi plină de coşuri îi făcea sex oral colegului nostru, D.

Respectivii, prinşi în toiul acţiunii se prind târziu de căderea cortinei: urmează huiduieli şi fluierături.

El a devenit eroul zilei, pe  ea au huiduit-o, au fluierat-o şi-au lovit-o cu brichete...

Morala: este foarte important de care parte a penisului te afli!

DE CE SE ZGÂLŢÂIE PATUL LA STUDENŢI


După revoluţie, cutremur!

În mai ’90, nemulţumite de victoria lui Iliescu în Duminica Orbului, cam la o săptâmână, sthiile s-au dezlănţuit!

Am să vă zic în două vorbe cum am petrecut cutremurul în Grozăveşti:

Fiind sfârşitul lui mai, evident eram prinşi în năuceala sesiunii!

Căminul B(căsătoriţi şi studenţi străini, în genere arăbeţi):

Brânduşa, mireasa pe care o ştiţi din „Cine şi-a înşelat nevasta…”, avea la acel moment un soţ student la geologie şi-l asculta la plăcile tectonice. Cutremurul i-a prins pe subiect.

Eu învăţasem până la şapte dimineaţa şi prisesem un somn pe ultrascurte până pe la unu’ şi ceva.  Am intrat la duş, am agăţat halatul într-un cui ruginit dar, mai aveam de aşteptat şi am intrat la budă.

Când a început oala de la wc să se mişte cu amplitudine de zece centimetri, am zis că exagerez cu învăţatul şi mănânc cam pe sponci!

Ei dar, când am ridicat privirea şi am văzut vasul de apă că dă în clocot, am rupt-o la fugă. Duşurile şi wc-urile, faţă-n faţă cu biroul administratorei.

Eu sub toc la budă, în faţa mea ieşind din biroui administratorei, un tip mişto.

-Doamne, ce cutremur!-zice el. De spaimă, iute, mă uit la şosetele tale şi pot să jur că-s bikini!

Privesc la glezne: dezastru. Tricoul era destul de lung să acopere ălea-ălea  dar, bikini la papuci. Strig:

Vezi c-a leşinat cineva pe scară!

Băiatul, săritor o rupe la fugă pe scări iar eu îmi recuperez lenjeria.

Căminul A(teoretic, fete):

Dragoş student la geologie, clandestin în căminul A,  în cameră la Magy:

Eroic, la cutremur sare pe geam de la etajul II. Din prea multă dragoste evident, pe Magy o uită. Norocul ei, în fond, că nu şi-a rupt vreun picior degeaba.

Noaptea pe la trei, replică masivă la cutremur.

Din B, zonatecu’ de Lucică, tot geolog, urlă acoperind haosul cutremurului: Dragoooooooooooooş săăăăăăăăăăăăăări: acum e momentul.

Cum s-a petrecut cutremurul în căminele C şi D de  băieţi nu are relevanţă: evident, toţi băieţii erau în căminul A, la fete, exersând replici mai mari sau mai mici la cutremur, fiecare după puteri.

STUDENTA TRAŞCĂ FACE… SEX


Am prins ultima generaţie de studente în bocanci. Considerată o urgie de majoritatea colegelor, eu am tratat-o cu maximă indiferenţă, ca pe o bătătură pe care o vindecă timpul.

Fiind o sportivă activă, m-am trezit cam singura din an pe care pica uniforma într-un fel mai domestic.

Bietele mele colege, mai cu şolduri dolofane, mai mărunţele arătau ca nişte ardei umpluţi.

Pe motive  estetice, dublate de excelenta mea informare asupra gradelor ofiţereşti – doar aveam prieten prin corespondenţă la post restant la şcoala de ofiţeri – locotenenta mă propune ajutor de comandant de pluton dar, eu declin cu graţie în favoarea Otiliei, o domneşteancă simpatică foc.

După vreo două chiuluri consecutive, Otilia este trasă pe linie moartă şi-mi revine mie misiunea  nesuferită de păstăioară şefă.

Fac apelul grupei şi la o tipă, Traşcă, găsesc un nume în paranteză:

-Studenta Traşcă, numele ăsta-i mai puţin important? De ce-i în paranteză? Sau e opţional?

-A, sunt măritată şi numele după căsătorie este în parenteză. Aici se discută pe numele de fată…

-Zău, eşti măritată?

-Da, deja şi plictisită! De ce crezi că m-am apucat de facultate? Să mai schimb aerul?

-Zău? Şi asta înseamnă că ai făcut sex?- întreb eu cu uimire.

-Normal? Da’ ce, crezi că m-am măritat cu un bou?- zice ea fluturând poznaş genele rimelate.

-Fetelor, fetelor, veniţi repede că Traşcă-i măritată şi a făcut sex!

În jurul meu toată lumea mă privea cu stupoare.

Gândind că nu m-au crezut că Traşcă a făcut sex strig iar:

-Zău, nu mint! Traşcă-i măritată şi a făcut sex! Veniţi repede să ne povestească şi nouă!

La care Lili Florea zice calm:

-Ho, nu mai zbiera! Nu-i nevoie să ne povestească Traşcă…  Eşti defectă, şefa? Toate facem sex!

S-a reparat şi la mine problema măritându-mă repejor-repejor!

A FI SAU A NU FI… DOTAT


La mate pură era un tip Sorinel. La prima vedere era o.k., chiar un brunet frumuşel. Colegii lui însă susţineau că era puţin plecat de-acasă.

Dintre năzbâtiile zilnice pe care le făcea, o să vă povestesc una, nu musai cea mai gogonată.

În Grozăveşti, căminele de băieţi C şi D erau cuplate pe aceeaşi intrare. Duşurile la etajul unu’ erau faţă în faţă cu biroul administratorei, Viorica.

Cu nişte ochi albaştri la concurenţă cu Liz Tylor, brunetă şi focoasă, pedanta Viorica îi punea pe jar pe studenţi şi unii îşi oboseau puternic dreapta cu gândul la ea.  Era o tipă de treabă dar, le tăia scurt elanul îndrăzneţilor cu câte o înjurătură de şofer de troleibuz.

Sincer, n-am auzit nicio bârfă legată de ea cu toate că acolo, greu să tragi un vânt să nu te ştie toată suflarea.

Într-o zi, iese Sorinel de la duş, gol cum îi era obiceiul şi cu prosopul pe umăr şi cam bezmetic dar blând, nimereşte peste Viorica.

Acuma ori era Sorinel dotat din calea-afară, ori n-avea nimic sau o fi avut două, nu m-a lămurit nimeni, chit că plesneam toţi de curiozitate.

Cert este că Viorica a leşinat şi nu şi-a revenit decât stropită cu apă pe faţă.

S-au dus vremurile alea! Câte gacici mai leşină azi când văd un bărbat în pielea goală?

Doamnelor şi domnişoarelor care citiţi acest articol, vă rog să-mi povestiţi cam de câte ori aţi leşinat!