Florin Piersic. Cum să nu-l iubeşti?!


În 1984 am cunoscut o adolescentă din Titan, Ana, care a încercat să se sinucidă. Mi-a spus că-l iubea atât de mult pe Florin Piersic încât nu putea trăi fără el. I-am explicat că pe el îl iubesc şi fetele, şi doamnele şi babele şi că dacă s-ar sinucide toate ar rămâne bărbaţii singuri şi ar muri şi ei ori de plictiseală ori de foame;  ar rămâne ţara nepopulată de ni s-ar stinge neamul!
Am dus-o pe Ana la o îngheţată la cofetăria Bucureşti şi i-am explicat cât s-ar mâhni Florin de gestul ei, aşa că s-a potolit.
Cu Ana am pierdut legătura de vreo 20 de ani dar astăzi, ziua norocoasă, la târgul de carte Gaudeamus, Florin Piersic, actorul inimilor noastre a venit să lanseze cartea lui Andy Kesller, Toby şi omul cu două nasuri.
Andy Kesller este scenaristul care a scris celebrul moment umoristic Crastavetele, jucat antologic de Florin Piersic.
Ei bine, aşa cum ne-am aşteptat toţi, Florin Piersic a făcut o lansare de zile mari. Acest om este regele umorului. Cum să nu-l iubeşti?!
Dar, după ce a provocat cascade de hohote de râs, discursul artistului s-a încheiat cu o lacrimă: a fost în vizită în Ungaria, la Ana Szeleş, fosta lui soţie şi la un magazin scria mare pe un panou, în limba română: NU FURAŢI! Nu în italiană, nu în franceză ori cehă ci doar în română!
Anunțuri

Cine are urechi de auzit să audă!


Tentaţia este sursa multor rele, vicii, nenorociri dar şi o cale de progres şi devenire personală. Tentaţia te face să rişti, să lupţi şi să obţii. Alături de curiozitate, tentaţia te împinge înainte. Tentaţia puterii a fost motorul care a modificat de mai multe ori istoria şi harta lumii. Tentaţia puterii este prezentă deopotrivă la bărbaţi şi la femei dar dacă bărbatul s-a urcat pe cal ca să plece la luptă şi să-şi urmeze visul de putere, cu excepţia amazoanelor, adesea femeile au urcat în pat, ca să-i urce pe bărbaţi pe cai.

Astfel, decizia Elenei Udrea de a apărea în pictorialul din Tabu pare opera unor consilieri ori mediocri, ori duplicitari. Cu excepţia doamnei Margaret T, toate celelalte femei celebre îşi datorează cariera sau celebritatea bărbaţilor puternici din viaţa lor. Poate nu şi Madonna, dar nu este un exemplu fericit ales. 

Un consilier cinstit ar trebui să ştie, că oamenii aşteaptă de la doamna ministru performanţe asemănătoare ministrului Dezvoltării Regionale din Polonia, doamna Elzbieta Bienkowska.

În facultate, un coleg s-a uitat îndelung la fotografia mea din carnetul de student apoi a spus serios: dacă ai avea puţină chelie ai fi leit Napoleon. Profesorul nostru de istorie, scriitorul Vintilă Corbul, a trecut pe hol în acel moment şi, auzind discuţia, a privit şi el fotografia:

-Da, asemănarea este evidentă!- a confirmat el şi inima mea a început să bată zănatecă, să-mi sară din piept. Numai că- zice marele scriitor după o pauză bine calculată- ţine minte că, baba, dacă avea mustăţi, era general!

Aşa că, stimată doamnă ministru, cu sau fără rochia lui Margaret T, pentru ieşirea din criză noi vrem să fiţi o ministresă de valoarea doamnei de fier şi nu doar să arătaţi ca ea.

Cine are urechi de auzit, să audă!


 

Fragilitatea sentimentelor la electoratul român


De vreo 15 ani, în jur de zece dimineata trece beat şi paşnic prin faţa biroului meu. Nu pare să aibă mai mult de 45-48 de ani, dar de ani buni semnează doar condica din Piaţa Săracă la cârciumile care vând vodcă Târâş. Ieri era cu chef şi striga cât îl ţineau bojocii:

-Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Obamaaaa! Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Obamaaaa!

Vânzătoarele de la Bingo şi de la covrigi, sătule de monotonia străzii se privesc complice: se lasă cu bâlci, soro! Muncitorii care fărâmă trotuarul turnat acum trei ani îşi lasă târnăcoapele bucuroşi şi-şi aprind câte-o ţigară.

-Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Obamaaaa! Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Obamaaaa!

-Da’ ce ţi-a făcut bre, deocheaţii ăştia doi, de te-a apucat dragostea?- îl întreabă o bătrână.

-Obama-l ţine-n braţe pă Băse, fa! El e girantu’!

-Nă zău? Şi cu Băse ce-ai? Vă ţineţi ouăle în aceeaşi clocitoare?

-Băse-mi dă ajutor social, fa! Mic-mic, da bun!

-Da’ prost eşti, mamaie! Ajutoarele sociale le dă primaru’ nu Băselu!

-Ei, pă dracu’!… Vorbeşti serios?

-Da cum?! Crezi că minţ?

-Primaru’! Primaru’!- confirmă muncitorii într-un glas.

-Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Primaru’! Y love you, Băsescuuuu! Y love you, Primaru’!

-Eşti beat, mamaie! Du-te de te culcă! Băsescu e cu ăilalţii, nu-i cu primaru’!- nu se lasă baba, dovedindu-şi temeinica pregătire politică. 

-Y love you, Primaru’! Jos Băsescuuuu! Jos Băsescuuu! Y love you, Primaru’!

-De Obama nu mai zici nimic?- îl întărâtă un trecător.

-Muie, Obamaaaa! Jos Băsescuuuu!

Cetăţeanul turmentat este un personaj clasic în peisajul societăţii româneşti, dar odată cu pălăria şi bastonul, acesta a abandonat şi manierele, rămânând un ins trivial, dispus să-şi vândă votul la preţ meschin, pentru o găleată de plastic ori o chiflă şi doi mici mânjiţi cu… muştar.

Dacă electoratului român îi putem reproşa fragilitatea sentimentelor, vă reamintesc că nici politicienii nu-s mai breji, mituind masa de manevră a electoratului şi aruncând toate promisiunile roz-bon-bon la coş, imediat după victoria în alegeri.