O însemnare mai veche


Am găsit această postare în blogul meu. O puteau găsi și jurnaliștii, deontologii cum le place să-și zică, care s-au dezlănțuit împotriva mea în noaptea de 4 spre 5 august. Unii au înțeles c-au dat-o de gard, au șters mizeriile făcând loc adevărului, alții încă rătăcesc prin bălării, că de, le aduce trafic cât n-au visat nici după un cui ori un energizant cu etnobotanice.

Am văzut pe Discovery un documentar despre locuitorii din zona muntoasă a Daghestan-ului. Oamenii aceia trăiesc în bordeie semi îngropate; nu au nimic, nici măcar lemne de foc. Datorită altitudinii, nu cresc decât jepi şi capre. Pereţii bordeielor  sunt tapetați de excremente de capră, pe care, după uscare, le folosesc la foc. Tizicul acesta este folosit ca să încălzească groapa în care coc lipii și cartofi. Pretind că sunt urmaşii dacilor.  Aerul curat şi izvoare minunate îi fac fericiți.
Mi-am dat seama că asta fac şi eu: iau toate mizeriile şi toate răutăţile din viaţa mea, pe toţi psihopaţii şi toţi sadicii care mi-au stricat copilăria şi, prin proza mea afurisită, îi transform în zâmbete sau hohote de râs. Iar când am norocul să întâlnesc poveşti frumoase, mă bucur de ele şi le scriu pentru cititorii mei, fiindcă bucuria nu trebuie nici astupată, nici risipită.
Cu hohotul de râs înfrunt toată Răutatea Lumii

 

https://doinapopescu.wordpress.com/2017/12/06/o-insemnare-mai-veche/

Reclame

Scrisoare către Moş Crăciun


Dragă Moşule,

Bun şi generos cum ai fost în fiecare an, eşti aşteptat cu drag de noi toţi. copii, părinţi şi bunici deopotrivă!

Anul acesta, pentru că este criză şi înţelegem că ai bugetul limitat, te rog să nu te mai repezi în supermarket-uri ca să să ne cumperi diverse prostioare scumpe şi sclipicioase. Destul s-au închis toate micile afaceri de cartier datorită supermarketurilor, destul plătim nota de plată a globalizării prin această criză care ne sufocă, nu pentru că am fi noi mai leneşi decât în 2008, ci pentru că suntem în mâna păpuşarilor: bănci şi multinaţionale!

Deci, Moşule, pe site-ul editurii dacica.ro, pe care eu o iubesc mult-mult de tot, toate cărţile sunt la jumătate de preţ. La fel şi hărţile şi cosonii. Şi nu sunt nişte cărţulii oarecare ci cărţi excelent documentate despre istoria bravilor daci! Aceste cărţi au fost tipărite prin efortul Aurorei Peţan, lingvist de prestigiu, redactor al revistei Formula AS.  Când politica oficială aruncă la coş intelectualitate, cultură, patriotism, spirit civic, istorie naţională, noi, românii, trebuie să ne apărăm valorile.

Aşa că, Moşule, anul acesta te rugăm să ne aduci cadouri de suflet: veşti despre daci şi legendele celor mai viteji şi mai drepţi dintre traci!

Te îmbrăţişez cu drag,

Doina Popescu ot Brăila

http://dacica.ro/blog/

DUSTER-UN DAC DE TOATĂ ISPRAVA


Ieri, 14 aprilie am participat la lansarea lui DUSTER. Spectacolul organizat de APAN BRĂILA, concesionarul DACIA-RENAULT a reunit brăileni şi gălăţeni într-o aventură neîntâlnită încă pe plaiurile noastre.

Gata! Oftica de atâţia ani că cehii au dat lovitura cu Skoda-Octavia şi noi ne-am ales doar cu SUPERNOVA s-a dus.
AVEM MAŞINĂ! DUSTER chiar e maşină!

N-am remarcat ce slogan are DUSTER-ul dar fiindcă a circula pe şoselele patriei este o continuă şi costisitoare aventură eu am următoarea  propunere:

DUSTER! PERFECT PENTRU GROPILE ETERNE ALE FASCINANTEI ROMÂNII!

DACIA DUSTER

DACIA DUSTER

Acesta este doar un post-it, articolul îl puteţi citi la  doinapopescu.blogspot.com 

De ce? Fiindcă am făcut o galerie foto şi wordpress-ul este mai rigid pe partea de media, aşa că m-a ajutat prietenosul Blogger.

De la daci la limba rusă


Răspuns lui Ionuţ din Dacia Liberă

     N-am priceput cum v-aţi romanizat voi în Dacia Liberă! Aţi învăţat limba latină prin învăţământ la distanţă sau moşii voştri angajau guvernante de la Roma? Eu am făcut opt ani de rusă cu profesori hotărâţi să ne înveţe limba cotropitorului şi nu le-a mers! Doar şkaf şi karandaş au cochetat cu neuronii mei! În rest, nimic nu s-a lipit de mine! Am avut un profesor sadic, Popov zis CETÂRE SPALAVINΖ adică Patru Jumate-singura notă pe care ştia s-o pună în România.

     Sunt din Brăila, ocupată de turci în 1538 şi devenită raia turcească din 1554 până la războiul ruso-turc 1828-1829, adică aproape trei secole. Şi uite că nu s-a turcit nimeni! Ne-au pricopsit turcii cu năravul ciubucului, cu sictirul, ne-au îndulcit cu baclavalele şi sarailiile dar, nici nu vorbim limba turcă, nici nu am trecut la islam şi nici nu am implementat haremul, cu toate că, dintr-un punct de vedere perfect masculin, putea fi considerat o mare oportunitate!

Provocare: EU NU MĂ PLICTISESC ÎN ROMÂNIA!


Pe toateBlogurile.ro am găsit următoarea provocare:

Te-ai gandit vreodata serios sa emigrezi din Romania? Ai alege o metropola agitata sau o insula linistita? De ce o metropola? De ce o insula?

Răspunsul meu în 1000  de caractere:

Imagine avatar.Eu rămân în România chiar dacă pleacă toţi şi rămân singură! Ţara asta, cu bune şi rele este a mea! Poate i-ar fi fost mai uşor bunicului să emigreze, decât să lupte în două războaie mondiale dar, şi-a apărat ţara ca eu să-mi cresc copiii în limba română, în vreme de pace. Am colindat Europa, niciodată mai mult de 30 de zile, căci dorul apăsat m-a ţinut cu gândul acasă. Ambuteiajele din Paris le-am întâlnit şi-n Bucureşti, iar cine are nevoie de linişte, să se ducă-n Maramuraş la Casa Zan şi o s-o găsească! Başca nişte bucate tradiţionale udate cu horincă, cum nu găseşti pe o insulă liniştită. Ce-i omul? O punte între moşi şi copii! O punte sudată din spirala sângelui:ADN-ul, spirala limbii împletită între şoapta de alint a mamei şi porunca lui Ştefan cel Mare şi spirala conştiinţei că aparţinem unui popor străvechi, dârz şi statornic. Ce am simţit, cât am iubit, ce am văzut şi ce am citit, atât suntem şi nimic mai mult!

Ce curvă-i viața! Ne-am născut în vremuri de ipocrizie și nedreptate socială și trăim ca victime ale unui jaf nesfârșit, un viol fatal al justiției corupte, al statului ineficient, neputincios și lacom. Ori trăiești la tine acasă, încălecat de sistem, ori duci dorul şi amarul prin străini! Sistemul te învinge, oriunde ai încerca să răzbești!

Pentru că mi s-au terminat cele 1000 de caractere m-am oprit acolo dar, continui aici!

Unii au plecat pentru amăgirea unei pâini mai albe, alţii poate pentru o durere în suflet. Eu nu judec pe nimeni şi imi cer iertare dacă am adus atingere unor oameni greu încercaţi. Cine poate ştii?  Poate acel ceva atât de puternic care mă ţine pe mine legată de glie, i-a mânat pe alţii în pribegie!

Dar, nu am nici o înţelegere şi nici o simpatie pentru cei ce au moştenit gena de vântură-lume de la legionarii romani care se justificau cu UBI BENE, IBI PATRIA!

Iar cei ce sunt urmaşii migratorilor, au fost oricum vremelnici pe pământurile noastre!

Şi-au luat calul şi au plecat mai departe. Pagubă-n ciuperci!