Privi în urma ei cu ochii umezi… Pe femeia aceasta ar fi vrut-o de nevastă! Rar se întâmpla să-i placă o femeie. Cinstit, nici nu se prea întâmplase, decât Continuă lectura
Dobritza
CAPITOLELE III şi IV din romanul COMISIA ZÜRICH
Comisia ZÜRICH este un roman de aventuri, intrigă, dramă, crimă şi răzbunare, acţiune cu ritm alert, de cavalcadă, specific scrierilor marca Doina Popescu. Roman scris cu nerv şi vervă comică într-un ritm antrenant combină zornăitul banilor cu lăcomia bancherilor, unde altundeva decât la ZÜRICH, capitala mondială a banilor. Alte romane scrise de mine sunt DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ şi ARDEI IUŢI. Pe bloguri v-am obişnuit cu proza mea afurisită dar sunt cu adevărat fericită când mă pot dezlănţui pe parcursul unui roman. Lunile trecute am publicat Prologul şi primele două capitole din romanul COMISIA ZÜRICH. Am transformat romanul într-un format e-book şi vă ofer şi capitolele III şi IV cu menţiunea că sunt ultimele pe care le public cu titlu gratuit. Dacă vă place stilul în care scriu, celelalte cinci capitole le puteţi citi achiziţionând romanul contra sumei de 28 de lei cu toate taxele incluse. Am păstrat preţul de 28 de lei şi pentru romanul DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ. Cum norul vulcanic ne cam ţine în casă vă urez spor la citit!
Click pe copertă ca să citeşti Prologul şi primele patru capitole.
COMISIA ZURICH
Poveste cu barza
Pe când aveam vreo zece ani, papaşa a-nceput să râvnească la toate gagicile din România, limitare geografică obligatorie, fiindcă paşaportul nu era la îndemâna oricui.
Şi cum, noi, cei trei copii îl plictiseam peste măsură şi stăteam în calea fericirii lui, ne-a adus o declaraţie ca s-o depunem la dosar, în care explica că are multiple relaţii extraconjugale şi că doreşte să-şi refacă viaţa, să se asigure că divorţul mearge uns.
Cum nici până atunci nu contribuise la traiul nostru domestic decât cu vreun pui de scandal, am scos pietricica din ciubote şi am mers mai departe.
Trei fete, crescute de mamă cu minunata poveste ne-a adus barza, fără înjurături, fără vorbe grele, toate cuvintele gen p***, p****, f**, m***, ne erau perfect necunoscute. Gardurile cartierului au reparat până la urmă lipsurile din familie şi, chiar dacă nu le pronunţam, le înţelegeam sensul anatomic.
Astfel, mergând prin Bucureşti împreună cu simpatica mea verişoară Lila şi mama mea responsabilă cu barza, pe o vreme ploioasă, ţopăind între două bălţi, în zona Pieţii Unirii, pe lângă ruinele Spitalului Brâncovenesc în curs de demolare, pe un panou de şantier scria p***.
Lila, neavând copii, era foarte afectată de impozitul pe celibat. Ne spune prompt şi cu umor un banc.
Cu riscul să vă plictisesc îngrozitor vi-l zic:
Scrisoare Tovarăşului Nicolae Ceauşescu:
Subsemnatul Nae Pendulă,
Fără c** şi fără p***,
Ar avea de întrebat
De ce plăteşte celibat!
Răspunsul Preşedintelui:
Stimate Nae Pendulă,
Fără c** şi fără p***
Cât ai degeţel şi limbă,
Legea țării nu se schimbă!
Mama, auzind probabil, pentru prima dată-n viaţă, aceste cuvinte zise răspicat şi din tot sufletul, luă viteză intrând prin toate bălţile, încercând să se îndepărteze cât mai rapid de versurile păcătoase.
Eu, amuzată de reacţia disperată a mamei zic:
-Ei, acuma, dacă te-ai udat la picioare, ţi s-au înfundat urechile sau ţi s-au desfundat?
Anii au trecut dar, mama a rămas aceeaşi fiinţă delicată.
Din calcule foarte clare, abia după lansarea romanului Comisia ZÜRICH i-am dat un exemplar.
Seara auzeam paşii mamei pe scări. Venea la mine-n cameră, se aşeza pe un fotoliu şi ofta. Pe la al treilea oftat, ridicam privirile din laptop.
-Mamă, scrii bine, eşti haioasă rău, acţiunea mă ţine cu sufletul la gură dar am ajuns la un cuvânt pe care nu pot să-l citesc! Ce fel de profesoară eşti tu, dacă scrii asemenea cuvinte?
-Mamă, Dobritza ăla e-un jegos şi un nenorocit… El vorbeşte aşa, nu eu! Dacă ar vorbi ca o domnişoară de pension nu ar mai fi veridic!
Personajeje mele vorbesc aşa…
Mama ofta şi pleca încet pe scări.
După vreo oră jumate o auzeam iar.
Se aşeza pe fotoliu:
-Mamă, eu mai departe nu pot să citesc. Iar am găsit ceva grozav…
-Cred că ai ajuns la faza la care s-a opărit Dobritza la buci…
Mama dă din cap ruşinată.
-Acum n-am ce face dar, la ediţia următoare scriu că s-a opărit la popou…
-Da’ ce-i bebeluş?
-Aha! Şi cum să scriu?
-Tu eşti scriitoarea…
Cobora cu paşi mici.
După vreo trei zile, la masă zice:
-Mamă, eşti o năstruşnică!
-Şi cuvintele-alea?
-Cartea e prea bună că să-ţi scot ţie ochii pentru cum vorbesc toţi nemernicii…
Sabrina, puştoaica mea de nouă ani, mi-a sărit în apărare:
-Buni, nu o judeca pe mama după ticăloşii din cărţile ei. De-acasă pân’ la şcoala văd mai multe prostii scrise pe garduri decât în toate cărţile mamei!
Doina Popescu Brăila 