Hoţul de cărţi


Salonul de carte Bucureşti, 3-7 martie 2010

Ieri în stand, un tip îmbrăcat între rezonabil şi elegant mi-a cerut o anume imagine cu Brăila veche. Între glume şi poveşti a băgat două planşe în sacoşă, a răsfoit şi un roman COMISIA ZURICH, l-a lăsat să alunece lângă planșe şi a şters-o englezeşte fără să plătească. N-am vrut să-mi stric nici eu dispoziţia, n-am vrut să i-o stric nici lui.

Dar, dacă din mii de cărţi câte erau în târg el a venit să-mi fure mie cartea, mi-am imaginat că a furat ce-a găsit mai preţios în târg…

Astăzi tipul a venit zâmbitor, mi-a mai cerut să-i caut nişte imagini, a aşteptat să vină şi alţi clienţi şi, sub acoperirea celorlalţi vizitatori întâmplători a încercat s-o şteargă.

I-am pus mâna pe braţ şi i-am spus zâmbind:

-Ieri a fost din partea casei… Astăzi este pe bani!

-A… Să mi le puneţi deoparte. Voi veni mâine să le cumpăr…

-V-a plăcut cartea?- l-am întrebat zâmbind.

-N-am avut timp să o citesc dar deseară mă uit pe ea…- a zis surprins, muşcându-şi buza.

Mi-a sărutat mâna cu eleganţă şi a plecat în viteză. În ultima zi de târg a venit și-a pus planșele subtilizate pe masă. Probabil că de Comisia Zurich nu s-a putut lipsi…

Citeşte Proză Afurisită scrisă de Doina Popescu şi pe Micul Scriitor sau pe Scriitor-VIRTUAL