Misionarii creştini au fost confruntaţi de-a lungul secolelor cu diverse provocări, uneori periculoase, alteori doar amuzante. Astfel, un misionar ajuns în China a reuşit să convertească la creştinism o comunitate destul de numeroasă. Munca de câteva luni a clericului urma să fie încununată de bucurie la slujba de Înviere, cea mai mare sărbătoare creştină de peste an.
Emoţionat, după ce avusese biserica plină toată Săptămâna Mare, spovedind de zor chinezii care respectaseră cu sfinţenie postul, preotul a îmbrăcat veşmântul alb de sărbătoare şi a aşteptat să-i vină proaspeţii enoriaşi la slujbă. Spre mirarea lui, chinezii băgau capul pe uşă, apoi, surprinşi şi înspăimântaţi ieşeau în grabă şi, pe-aci ţi-e drumul!
Un singur chinez i-a rămas alături în timpul slujbei de înviere, cel care-i era şi gazdă.
Amărât, părintele a ţinut slujba de Înviere şi Sfânta Liturghie, fără să înţeleagă de ce l-au părăsit toţi credincioşii.
Văzându-l necăjit, după terminarea slujbei, unicul lui enoriaş l-a însoţit să discute cu sătenii şi să afle pricina pocinogului. Aşa cum probabil ştiţi, la chinezi culoarea albă semnifică doliul. Văzându-l îmbrăcat în straie albe în noaptea de Înviere, proaspeţii creştini s-au gândit că Isus n-a mai înviat şi au plecat mâhniţi şi dezamăgiţi la casele lor. Preotul a scris la Roma şi a cerut dispensă să-şi facă straie portocalii, o culoare veselă, considerată de bun augur de către chinezi şi care să-i asigure succesul în convertirea unui număr cât mai mare de localnici.
Doina Popescu Brăila 