Revoluţionar la tinereţe, reacţionar la bătrâneţe, zicea papaşa. Timpul trece şi unora le vine tot mai greu să înţeleagă generaţiile care vin după.
Eu m-am revoltat în adolescenţă împotriva minciunii şi ipocriziei adulţilor, astfel că am rămas blocată emoţional undeva pe la 17 ani. Aşa se face că ajungând la catedră m-am trezit mai aproape de elevi decât de colegii din cancelarie şi adesea m-am transformat în avocata lor.
Timpul a trecut şi cum copii fac copii, am şi eu două puştoaice. Sabrina îmi face pachetul dimineaţă şi aleargă după mine să se convingă că l-am luat, Ingrid învaţă bine ca să-mi demonstreze că se poate descurca prin forţe proprii, fără meditaţii. Doar când e vorba de actorii mei preferaţi, fetele îmi spun zâmbind cu îngăduinţă că Alain Delon şi Rob Huston sunt nişte băieţi prăfuiţi cu freză demodată.
Dar în această seară am avut parte de o surpriză: fetele mele se uită pentru a doua oară la „Dirty dancing”, filmul adolescenţei mele. Şi atunci mă întreb: kakaia conflict între generaţii?