De ce iubesc platanii

În copilărie, vederea unui platan mă umplea de bucurie. Micile globuleţe suspendate pe ramuri mă lăsau fără suflare.

Îmi imaginam că în vremuri de demult un platan a privit pe fereastra unui copil şi văzând un brad împodobit cu globuleţe şi-a dorit şi el această strălucire.  L-a rugat pe Dumnezeu să-i împodobească şi lui ramurile, iar Dumnezeu l-a ascultat şi l-a dăruit cu minunate podoabe.

Platanul mi-a dat curajul să visez şi răbdarea să-mi văd visele împlinite. De câte ori întâlnesc un platan ştiu că mai e puţin şi visele vor deveni realitate.