SEX DE DOI LEI

Cu ani în urmă s-a angajat la mine un tip ciudăţel, care-a ţinut s-anunţe pe toată lumea că-i virgin la 21 de ani. Cum venea un client sau o clientă şi întârzia ceva mai mult prin firmă, hop şi el să-şi zică necazul.

 Îi spun: nu mai spune şi tu la toată lumea, că vezi că te iau toţi peste picior!

 El răspundea invariabil: decât să mă amărăsc singur, mai bine să ne distrăm toţi…

 O clientă drăguţă, cu o firmă importantă  pe centrale termice şi aere condiţionate îmi zicea mereu:.

 -Doamnă, copchilaşul ăsta, care-i mai mic decât copiii mei, se dă la mine pe faţă!

 -Doamnă Georgeta, e cam ţăcănit dar nu pare băiat rău!

 -Doamnă, nebunu’ a scos un slip şi-a zis să-l aştept că se duce la baie să şi-l pună! Am fugit!

 Îl întreb: aşa mă, te-ai dat la doamna S?

 -Şefa, visul meu e să găsesc o cucoană cu bani, suportabilă ca aspect şi să trăiesc şi io bine pe spatele ei!

 Peste un timp găsesc un ziar de mică publicitate lângă calculatorul la care lucra el. Îmi căutam casă şi îl iau la răsfoit. Văd un articol înconjurat cu roşu:

 „Cetăţean străin caut tânăr romanas…”

 – Romanas o fi ţigan?- zic eu nelămurită.

 -Românaş,  şefa, românaş…-precizează el râzând.

 -Şi ce cumperi tu de la ăsta, că nu pricep?

 -Dacă n-am baftă cu femeile bogate, poate am mai mult noroc cu bărbaţii.   Dacă are bani,  sexul şi vârsta mai puţin contează!

 Între timp se jeluia de ţi se rupea inima că-i virgin. Cum se apropia ziua lui, colegii se hotărăsc să-i plătească o tipă de pe Dig.

 -De curiozitate, cât costă o tipă pe Dig?-întreabă virginul nostru.

 -Cam 30000, zice Ştefan…

 -Aşa ieftină? Nu mă duc!

 Nu s-a dus!

Pe mess se conversează cu o directoare de marketing de la o firmă cunoscută şi tipa, o mare bunăciune, îl invită la o ciorbă de burtă la Galaţi.

Îmi zice bucuros că a dat norocul peste el, tipa-mi zice şi mie la telefon că-l duce la Galaţi şi cine ştie, poate-l scapă de povara virginităţii.

La patru fix directoarea apare parfumată şi elegantă nevoie mare, scuturând cheile de la maşină.

El se uită la mine disperat şi zice:

-Nu pot să merg, că nu mă lasă şefa!

-Ba poţi să pleci, flăcău! Doar nu mă pun eu în calea fericirii tale!- zic fără ezitare.

-A, nu că am promis la un client că-i fac o ştampilă şi un set de cărţi de vizită şi se-ntoarce într-o oră! Dacă nu vă pasă de lucrările firmei, treaba dumneavoastră da’ io mi-am dat cuvântu’. Rămân să-mi termin lucrările.

-Lasă că le face Ada!

-A, nu, că numa’ io ştiu ce-am vorbit cu clientu’! 

Mie-mi pică ochelarii de pe nas, tipa se-ntoarce şi pleacă ca din puşcă.

-Ce-a fost asta măi, Trăznea?- întreb siderată.

-Şefa, n-aţi văzut ce parfumată era? La cum îmi put mie picioarele, asta nici n-ajungea la Galaţi cu mine. Mă azvârlea din maşină pe Dig din mers!

A început să cumpere tot felul de loţiuni de la Avon, de la farmacie, de la babe… n-a găsit leac.

Sigur, ar fi fost de încercat să schimbe şosetele dar nu ştiu dacă i-a dat prin cap.

Şi s-a tot plâns de virginitate până când, la contabila mea grasă, pitică, cu piele făinoasă şi pătată, ţâţele pân’ la genunchi şi-un ochi de sticlă i s-a făcut milă de el.

L-a trimis pe bărbat-su, cu care-avea doi copii,  la muncă în Italia şi l-a luat pe puşti acasă să-i arate fericirea. El împlinise deja minunata vârstă de 27 de ani şi ea avea în jur de 46.

Ca să-şi asigure un trai mişto şi lipsit de griji trufandalei , contabila a ţepuit vreo 29 de firme, a luat nişte credite pe care nu le-a mai returnat niciodată şi prin decembrie 2007  a dispărut din oraş.

Poliţia a început s-o caute asiduu, ba de la economic, ba de la DIICOT, apoi a început să se intereseze şi de el.

Se pare că pe lângă creditele neplătite, au dat ţepe şi pe la câteva bănci. La sfârşitul lui februarie 2008, când vizitele poliţiştilor s-au înteţit a dispărut şi el ca măgarul în ceaţă.

Recent, la aproape doi ani de la dispariţia tristei perechi, m-au vizitat doi poliţişti cărora le-a fost repartizată tona de dosare cu matrapazlâcurile celor doi.

Voiau să ştie dacă mai am noutăţi despre voiajori.

La sfârşit, poliţistul mai bătrân se scarpină în cap:

-Domnişoară! Io am văzut cei mai ciudaţi infractori, cei mai diabolici, cei mai sadici şi cei mai cretini! Credeam că nu poate să mă mai mire nimic pe lumea asta!

De când am dosarul ăstora, mă trezesc noaptea şi-mi aprind o ţigară…  O singură chestiune mă omoară: cum morţii mă-sii şi-a stricat dobitocu’  bunătate de p***  pe omida aia, frate?

-Domnule poliţist, te pui cu gustul omului?- puneam eu paie pe foc.

-Părerea mea este că era atât de complexat, inclusiv de mirosul picioarelor, încât numai cu sluta pământului se simţea şi el important şi în largul lui. Şi de dragul banilor, închidea şi el ochii…

ROŞU SAU VERDE?

Prin ’93 aveam o Dacie roşie de 13 ani de mai mare jalea. Am dus-o în service, am schimbat podelele, pragurile, fusta şi feţele la uşi, am vopsit-o şi ne-au bărbierit mişeii de un milion.  O Dacie nouă era 2 milioane!

Am achitat la service factura nesimţită şi am plecat fără să-l bat pe maistru, care de altfel, cică-mi era prieten bun.

Opresc la un semafor, trec pietonii şi un Oltcit se-nfige exact în fusta mea proaspăt vopsită. Cobor din maşină şi, stupoare:  şoferiţa avea ochelari ca fundurile de sifoane şi urla la mine isterizată:

-De ce-ai frânat, fetiţo? Timpul dumitale nu costă bani?

-Ba şi timpul şi maşina mea proaspăt vopsită costă bani! Culoarea roşie de la semafor nu-ţi zice nimic,  madam?- zic eu fierbând de draci.

-Nu, că-s daltonistă,!-zice ea cu mâinile-n şolduri.

-Bravo, madam, bine că-mi fărâmi maşina, da’ stai impecabil cu umorul!- zic eu necăjită.

Lumea se adună ca la circ şi după un timp vine şi poliţistul.

-O, ce faci Angelica, iar ai lovit o maşină? Da’ ce fata tatii, ai normă? Nicio săptămână fără accident?

Se-apucă poliţistul şi scrie, îmi dă autorizaţie de reparaţie şi un proces verbal pe care scria c-am circulat, c-am oprit  dar, nimic de accident.

– Scrie domule că m-a lovit Angelica ca să-mi dea Asirom-ul banii, că trebuie s-o repar  pe RCA-ul ei.

Poliţistul de marmură roz: mut şi neînduplecat.

Nu apăruseră mobilele dar dădusem 499 de dolari în avans pe un pager care avea să-mi vină abia după vreo şase luni!

Mă caut de fise, trec strada şi-l sun pe comandantul Poliţiei cu care aveam o relaţie amicală.

Până trec strada înapoi, poliţistul scria deja procesul verbal.

-Se poate, doamnă, să-mi dea domnul comandant prin staţie? De ce n-aţi zis că lucraţi în presă?

Trebuie să mă-nţelegeţi şi pe mine! Doamna-i daltonistă şi o ajutăm şi noi cum putem!

Conu’ Agache, bărbat-su este administrator la Tabăra de copii, la căsuţe.

Toţi băieţii din poliţie se duc cu câte-o damă acolo, că iese mai ieftin ca la hotel şi la Lacu Sărat este şi mai  la dos, nu bagă geana toţi curioşii!

La Asirom, la constatări era unu’ Ilie care mi-a zis să-mi lipesc tripla cu superglue, că el a mai plătit câteva zeci de maşini după urma madamei.

Maşina am reparat-o mai mult pe buzunarul meu dar am scris două articole beton: unul cu Asirom-ul, unul cu Tabăra Şcolară.

Redactorul şef nu a publicat niciunul: de la Asirom a luat un contract de publicitate şi la Tabără cică s-a dus şi el c-o damă.

TENACITATE DE MILIŢIAN

Prin anii ’80, sora mea lucra la un institut de cercetare pentru seminţe şi în fiecare marţi ducea nişte probe valoroase la Bucureşti, pe lângă Piaţa Amzei pentru o verificare, omologare sau cam aşa ceva. Într-o zi îmi cere ceva din poşetă şi rămân stupefiată. Avea un compartiment al poşetei plin cu amenzi de circulaţie de 50 de lei, toate din Piaţa Amzei, toate scrise de aceeaşi mână harnică. Îmi explică râzând: Mi-e lene să trec pe trecerea de pietoni şi poliţaiul este cel mai mişto bărbat din România. Ne privim în ochi, ne zâmbim, ne salutăm şi apoi eu traversez şi el mă amendează. Dacă este ocupat îl aştept…

Sora mea a întâlnit ritmic acelaşi miliţian tenace şi lipsit de umor şi asta a amuzat-o teribil. Am uitat s-o întreb dacă a plătit vreodată acel porcoi de amenzi.