Eram studentă şi mă simţeam tare bine în camera cochetă din cămin. Ca o părere, se aude un ciocănit discret la uşă. Atât de delicat nu putea să bată decât Marcela, o tipă blândă din Ploieşti. Deschid şi o invit în cameră.
Mă întreabă şoptit:
-Ce faaci?- cu un a prelung şi leneş.
-Mănânc rahat proaspăt cu apă rece!- răspund eu dezinvolt.
Aud uşa trântită şi când întorc capul, Marcela dispăruse.
Pricepând că nu toată lumea are umorul fin acordat şi că stilul meu direct mai sperie căprioarele, pun patru bucăţele de rahat proaspăt de lămâie pe o farfuriuţă de cafea Continuă lectura
Doina Popescu Brăila 