Dau să ies pe uşă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi un tip îmi face loc cu eleganţă. Mă priveşte insistent şi rămân şi eu cu privirea pe el:
-Ne cunoaştem de undeva?- întreb eu şi mă trezesc adunând o scamă imaginară pe reverul lui.
Zâmbeşte…
-Eu precis vă cunosc de undeva şi încă bine! -nu mă las. Deja îmi inventariam în minte colegii de facultate, deşi părea mai puşti ca mine.
-Bineînţeles că mă cunoaşteţi, zice el cu veselie! Mă cunoaşteţi cu siguranţă: doar am fost ministrul Justiţiei!
Un hohot de râs ne-a cuprins pe amândoi. Tudor Chiuariu chiar are simţul umorului.
Doina Popescu Brăila 
Era mai frumos sa-ti fi zis el ca te cunoaste! La urma-urmei, ce-i un ministru in ziua de azi?
P.S.: Salutari si imbratisari de la Roman!
Da, unui ministru i-au stat întotdeauna câteva sute de tipi în spate pregătiţi să-i ia locul. Dar nici grafica ta nu poate s-o facă nimeni în locul tău, nici proza mea afurisită nu poate s-o scrie nimeni în locul meu.
Adevărat spun ţie dragă Doinişoară, că nu ştiu dacă Tudor are sau nu, simţul umorului.
În schimb, e limpede că tu, îl ai! 😀 Din plin!. 😛
😛 😛 😛
Plin de el mai e Chiuariu asta :)). De fapt vrea sa-si dovedeasca lui cat de tare e :)))