Curva satului


Bulgăroaica lucra o bluziţă de mână pentru ţăţica. Scormoni prin cutia rotundă, în care cumpărase cândva de la Brăilă biscuiţi, cutie din tablă colorată, în care ţinea degetarele, acele, nasturii şi diversele mărunţişuri necesare lucrului de mână şi negăsind ce căuta îl strigă pe Niţică. Acesta lăsă cu părere de rău joaca cu ceilalţi puşti şi se prezentă la geam:

-Ghiaurule, să dai fuguţa la cooperativă să-mi cumperi nişte copci, dar, uite că n-am mărunţiş şi-ţi dau un pol! Să nu te-mpingă păcatul să sminteşti vreo părăluţă pe acadele că-ţi rup fundu’! Într-o clipită s-alergi şi să te-ntorci cu restul banilor, că altfel nu mai ai zile bune cu mine!

Copilul luă banii şi alergă spre cooperativă repetând în gând ca să nu uite: copci, copci, copci… De când veniseră comuniştii la putere, toate prăvăliile se uniseră într-una singură, de-i zicea cooperativă. Aici găseai şi zahăr, şi chibrituri, şi fier de coasă şi mărunţişuri de pasmanterie. Nevasta gestionarului, tanti Nela, se ţinuse cu mulţi bărbaţi din sat dar, de când veniseră comuniştii era persoană importantă în partid şi de aici i se trăgea mare fudulie, şi vai de acela ce se ducea cu gândul în trecut şi indrăznea vreo aluzie cât de neînsemnată!

Cum fusese în ajun zi de bani la CAP, lumea era în păr la prăvălie ca să-şi cumpere cele trebuincioase.  Niţică stătu cuminţel la rând, chit că era ştiut pentru firea neastâmpărată,  dar în spatele lui era chiar tovarăşul învăţător ce se mânia din orice şi-i umfla palmele micuţe cu nuiaua, aşa că nu zise nici breau. Când ajunse în faţă întinse polul dar nu reuşi să-şi aducă aminte ce anume trebuia să ceară. Repetase de-atâtea ori şi totuşi uitase cuvântul chiznovat.

Tanti Nela, mieroasă, îl întrebă:

-Ei, Niţă, nu mai eşti un mucos! Ia uite ce de bani ai la tine! Ce vrei tu, flăcău, de la tanti Nela?

Fâstâc în gaură!- zise Niţică repezit.

Sătenii, ştiind trecutul cu năbădăi al Nelei izbucniră în hohote de râs. Nela sări ca muşcată de şarpe!

-Neobrăzatule! Aici eşti la prăvălie, nu la tractir! Tovarăşu’ învăţător, ce educaţie îi daţi la şcoală? La şedinţa de partid o să vă aduc în discuţie şi pe dumneata şi pe bulgăroaică! Este inadmisibil! Împieliţatu’ ăsta cu muci la nas trebuie pedepsit!  

Cum hoţul strigă cel mai tare hoţii, cei care erau la rând şi se bucuraseră ani de zile de nurii Nelei, acum erau cei mai înverşunaţi de neobrăzarea copilului şi strigau şi ei că trebuie musai pedepsit.

Bulgăroaica, neliniştită că a dat atâta amar de bănet pe mâna lui Niţică, se porni val-vârtej spre cooperativă, ca nu cumva să prăpădească ghiaurul mulţimea de bănet pe dulciuri. 

Intră în prăvălie şi găsi lumea roată şi pe Niţică la mijloc, urechiat temeinic de învăţător.

-Bine-ai venit, bulgăroaico, să vezi ce educaţie ai dat pramatiei de Niţă!- strigă Nela. Ruşine, bulgăroaico!

-Dar ce-ai făcut, drace?- întrebă Dobriţa pe copilul care se zguduia de plâns cu urechile văpaie.

-În văzul lumii îmi face propuneri ruşinoase, dumnealui!- zise Nela viforoasă.

-Ba nu! Ba nu! Minte! Io am cerut numai fâstâc în gaură!-strigă copilul.  

-Fă Nelî, dă fă nişte copci încoaci şi nu te mai prosti, că fac nişte bluze la ţăţici şi am rămas fără copci! Ce-o fi în mintea ta? Ai stat capră la tot satul şi-acu vrei să strici şi ţâncii? Cum ai auzit de gaurî cum te-a mâncat între chiceri!

Femeile care erau la rând şi care-şi ştiau bărbaţii trecuţi prin patul Nelei cu preţul a parale bune, prinseră şi ele ocazia să se răcorească:

-Fă Nelî, cum ai văzut un pol în mâna copchilului, cum s-a trezit târfa din tine! Ce ciorili ţi s-a urcat atâta tovărăşia la cap, că tot curva satului zghiarî-n tini!

OFERTĂ SPECIALĂ  https://doinapopescu.wordpress.com/cartea-prin-posta/

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în COPILUL DUNĂRII, DESPRE SEX ÎN GURA MARE și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Curva satului

  1. Pingback: Curva satului - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Bietul Niţică !

    Probabil că şi dacă pînă la urmă Niţică spunea „copci” tot îl credea MADAMA că e obscen : doară copcile îs de două feluri nu ? mamă şi tată. 😀

    #

    Excelent exemplu despre cum a fost pervertită mentalitatea în acele vremuri, cu ecou pînă în zilele noastre : „curvele”, laşii, incompetenţii, au fost instalaţi în „foncţii”; au tăiat şi au spînzurat atunci, taie şi spînzură şi acum. 👿

      • Bine 2Niţă, bine

        Hai să spunem că am reuşit să „cad” pe întenţia ta din această postare superbă. ( care în treacăt fie spus, lipseşte din cartea ta, „Copilul Dunării”; tu ştii de ce. )

        Există o problemă, totuşi : încearcă să tranşezi cumva, admiraţia ta greu disimulată pentru Niţă, cu resentimentul pe care îl ai faţă de acest acest personaj.

        Nu cumva, Cleopatra are ceva de spus ? 🙄

        • În Copilul Dunării este prezentat Niţă în timpul ocupaţiei Germane. Pentru perioada comunistă mi-am propus să scriu volumul al II-lea din care va face parte şi această relatare.
          Copilul Dunării este scris în urma unei călătorii în timp. Probabil prima călătorie reuşită. Şi demonstrează că am învins toate resentimentele. Chiar atitudinea Cleopatrei demonstrează acest fapt. 😛

  3. În ” Comisia Zurich” ai deschis un „arc peste timp” pe care încă nu l-ai definitivat în „Dumnezeu era în vacanţă”. Musai să continui acest subiect.

    Apoi. Călătoria in timp, trebuie să fie neutră. Presupun io’. Adică, probabil că ar trebui să cauţi o cale accesibilă celor care vieţuiesc din păcate, într-un „prezent” pregnant, NU ?

    ps. Hai să ne înţelegem : nu mă deranjează nimic la personajele unor cărţi.

    • Comisia Zurich este un roman puternic: pentru cititori profesionişti. Continuarea va fi pe aceeaşi linie.

      • Exact asta este ideea : linia narativă pe care ai început-o în „Comisia Zurich” te repezintă pe deplin ca scriitoare; ai demonstrat că te poţi apleca şi către alte soiuri de literatură dar, părerea mea este că este musai să mergi pe această linie.
        Nu te mai lua după cei care deja ţi-au spus că multitudinea personajelor din „Comisie”, îi derutează.

  4. Pingback: SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (3) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  5. Pingback: POVESTEA CONTINUĂ… « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  6. gabriela zice:

    Mi-a placut povestea, Doina. Curva satului si invatatorul, amandoi gandind la fel de superficial, nu se stie de ce, l-au urecheat pe bietul Nita, nevinovat. Bietul de el!

  7. Pingback: SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (4) « Blogul lui CARMEN

  8. Marian zice:

    Fa, Neli, ca bine le zici! Panait Istrati?… Cine-a zis ca nu se va mai naste?… Fa, Neli, fa!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s