Curva satului

Bulgăroaica lucra o bluziţă de mână pentru ţăţica. Scormoni prin cutia rotundă, în care cumpărase cândva de la Brăilă biscuiţi, cutie din tablă colorată, în care ţinea degetarele, acele, nasturii şi diversele mărunţişuri necesare lucrului de mână şi negăsind ce căuta îl strigă pe Niţică. Acesta lăsă cu părere de rău joaca cu ceilalţi puşti şi se prezentă la geam:

-Ghiaurule, să dai fuguţa la cooperativă să-mi cumperi nişte copci, dar, uite că n-am mărunţiş şi-ţi dau un pol! Să nu te-mpingă păcatul să sminteşti vreo părăluţă pe acadele că-ţi rup fundu’! Într-o clipită s-alergi şi să te-ntorci cu restul banilor, că altfel nu mai ai zile bune cu mine!

Copilul luă banii şi alergă spre cooperativă repetând în gând ca să nu uite: copci, copci, copci… De când veniseră comuniştii la putere, toate prăvăliile se uniseră într-una singură, de-i zicea cooperativă. Aici găseai şi zahăr, şi chibrituri, şi fier de coasă şi mărunţişuri de pasmanterie. Nevasta gestionarului, tanti Nela, se ţinuse cu mulţi bărbaţi din sat dar, de când veniseră comuniştii era persoană importantă în partid şi de aici i se trăgea mare fudulie, şi vai de acela ce se ducea cu gândul în trecut şi indrăznea vreo aluzie cât de neînsemnată!

Cum fusese în ajun zi de bani la CAP, lumea era în păr la prăvălie ca să-şi cumpere cele trebuincioase.  Niţică stătu cuminţel la rând, chit că era ştiut pentru firea neastâmpărată,  dar în spatele lui era chiar tovarăşul învăţător ce se mânia din orice şi-i umfla palmele micuţe cu nuiaua, aşa că nu zise nici breau. Când ajunse în faţă întinse polul dar nu reuşi să-şi aducă aminte ce anume trebuia să ceară. Repetase de-atâtea ori şi totuşi uitase cuvântul chiznovat.

Tanti Nela, mieroasă, îl întrebă:

-Ei, Niţă, nu mai eşti un mucos! Ia uite ce de bani ai la tine! Ce vrei tu, flăcău, de la tanti Nela?

–Fâstâc în gaură!- zise Niţică repezit.

Sătenii, ştiind trecutul cu năbădăi al Nelei izbucniră în hohote de râs. Nela sări ca muşcată de şarpe!

-Neobrăzatule! Aici eşti la prăvălie, nu la tractir! Tovarăşu’ învăţător, ce educaţie îi daţi la şcoală? La şedinţa de partid o să vă aduc în discuţie şi pe dumneata şi pe bulgăroaică! Este inadmisibil! Împieliţatu’ ăsta cu muci la nas trebuie pedepsit!  

Cum hoţul strigă cel mai tare hoţii, cei care erau la rând şi se bucuraseră ani de zile de nurii Nelei, acum erau cei mai înverşunaţi de neobrăzarea copilului şi strigau şi ei că trebuie musai pedepsit.

Bulgăroaica, neliniştită că a dat atâta amar de bănet pe mâna lui Niţică, se porni val-vârtej spre cooperativă, ca nu cumva să prăpădească ghiaurul mulţimea de bănet pe dulciuri. 

Intră în prăvălie şi găsi lumea roată şi pe Niţică la mijloc, urechiat temeinic de învăţător.

-Bine-ai venit, bulgăroaico, să vezi ce educaţie ai dat pramatiei de Niţă!- strigă Nela. Ruşine, bulgăroaico!

-Dar ce-ai făcut, drace?- întrebă Dobriţa pe copilul care se zguduia de plâns cu urechile văpaie.

-În văzul lumii îmi face propuneri ruşinoase, dumnealui!- zise Nela viforoasă.

-Ba nu! Ba nu! Minte! Io am cerut numai fâstâc în gaură!-strigă copilul.  

-Fă Nelî, dă fă nişte copci încoaci şi nu te mai prosti, că fac nişte bluze la ţăţici şi am rămas fără copci! Ce-o fi în mintea ta? Ai stat capră la tot satul şi-acu vrei să strici şi ţâncii? Cum ai auzit de gaurî cum te-a mâncat între chiceri!

Femeile care erau la rând şi care-şi ştiau bărbaţii trecuţi prin patul Nelei cu preţul a parale bune, prinseră şi ele ocazia să se răcorească:

-Fă Nelî, cum ai văzut un pol în mâna copchilului, cum s-a trezit târfa din tine! Ce ciorili ţi s-a urcat atâta tovărăşia la cap, că tot curva satului zghiarî-n tini!

OFERTĂ SPECIALĂ  https://doinapopescu.wordpress.com/cartea-prin-posta/