Un blogger şi-o criză


Duminică, Rugbistul le-a promis fetelor un film la Multiplex- fetele la noi în casă sunt în număr de cinci- dar în final s-a dat rănit şi m-a trimis pe mine, în calitate de şofer şi sponsor. Urăsc să fac kilometri prin Mall printre cocalari în şlapi şi piţipoance stridente, dar nu puteam s-o dezamăgesc pe Sabrina; m-am dus cam fără voioşie.  Cum pe vremea mea biletul la cinema era 3 lei, apoi s-a scumpit la 6; n-am ştiut că trebuie să aştept chenzina ca să mă aventurez la un film. Dezastrul era total, taman ce trecusem pe la pompă şi băgasem benzină nesimţit de scumpă şi mai aveam doar vreo 20 de lei în buzunar. Am mai fost recent la Vacanţă de la căsnicie– filmul acela indecent pe care vă sfătuiesc să-l vedeţi cu minorii, ca să-şi ia puştii toate răspunsurile despre sexualitate şi astfel să scăpaţi de întrebări incomode. Atunci au plătit fetele şi n-am luat seama ce sume se vehiculează. Am scos cardul, îl folosesc rar, mare minune că am mai ştiut pin-ul, apoi Sabrina şi-a luat un tomberon de popcorn, tapându-mă şi de cei 20 de lei cash şi am intrat în sală. Rula Larry Crowne, un film cu Tom Hanks şi Julia Roberts. Subiectul, foarte cunoscut: criza. Film cu buget redus, ne-a adus în prim plan doi grei ai ecranelor fără fard şi fără retuşuri, pe fundalul unor realităţi mizerabile.

Morala este una singură: deşi am îndurat lăcomia băncilor şi valul de scumpiri timp de trei ani, criza ce ne-a zgâlţâit pe noi, românii, a fost apă de trandafiri pe lângă cataclismul american.

Mesajul în schimb este ferm: dacă înveţi, dacă evoluezi, dacă munceşti, dacă economiseşti, dacă ai mintea deschisă şi te pliezi pe situaţiile favorabile, vei depăşi greutăţile şi viaţa ta va fi exact cum îţi doreşti.

Vai, să nu uit esenţialul: Sabrina m-a convins să merg la film povestindu-mi ceva despre un blogger. Într-adevăr, soţul Juliei Robert era blogger: un parazit întreţinut de nevastă, obsedat de pornografie şi uşor alcoolic. Vă vine să credeţi au ba, blogger-ul este personajul cel mai antipatic din film.

Iubesc bloggerii, dar nu pe toţi!

Tocmai pentru că este foarte diferit de formatul clasic de film american, filmul merită văzut.

20 de gânduri despre &8222;Un blogger şi-o criză&8221;

  1. Eu ca sa vad un film la cinematograf, trebuie sa merg in alt oras (Bacau sau Piatra Neamt)… Asa ca, pe langa costul biletului trebuie sa mai adaug si drumul. De ceva timp am renuntat la sportul asta de a merge la cinema. Asta, pana s-o reinfiinta unul la Roman 😦

  2. Nu am somn , am stat treaz toata noaptea e clar sunt stresat , da cine nu e ? imi place sa citesc ce scrii tu , ce sa zic , imi duc si eu fata la film , cel mai aproape de mine e Portsmouth vreo 22 de mile , cam 20 de minute pe autostrada plus inca 10 prin oras , e un cinema intr-un centru danasta comercial , are vreo 17 sali , imi place sa vad filmele la cinema , imi aduce aminte de vremea cand chiuleam de la scoala si mai … era frumos ce mai , da aici astia nu sting lumina complet , nu au pic de romantism , alte vremuri , nu stiu ce am sa fac azi probabil cumparaturi , sunt in vacanta da trebuie sa astept pana miercuri ca atunci ia si fica-mea vacanta , vin in Romania totusi .
    Nu mai stiu nimic de CATI , sper ca e bine , nu vreau sa o deranjez preamult , sunt trist azi si nu stiu de ce , oare imbatranesc ?

    Un trist motan pe nume JONATHAN

  3. Bine-ai revenit puştoaico’ ! 😀
    Daaaar, văz că faci discriminări. 🙂
    Dreptul tău să nu îi placi pe toţi bloggerii daaaar, adică dar şi iară daaaar, să îi răspunzi numa’ lu’ John, numa’ pen’că el îi din Londoooon, asta numai atitudine politicaly corectness, nu E.
    Drept ? 😛

  4. :)) eu nu vreau sa fiu tipul barbatului intretinut… cred ca o sa vad si eu filmul dar nu la cinema unde biletul la 3d e 20 de ron: :D. Daca ma intretine Julia Roberts cu putina vorba, un suc si o bere mergem si la cinema sa-i vedem munca :))

Lasă un comentariu