Ţara artiştilor

Ziua muncesc şi pe salariul meu plătesc impozit 16%, CAS, contribuţie la şomaj, sănătate, Itm.

Noaptea scriu. Noapte de noapte, un roman, două, şapte. Scriu noaptea fiindcă ziua muncesc. Pentru că nu am siguranţa zilei de mâine şi pentru că statul nu acordă niciun fel de facilităţi cretorilor.

Soluţia rapidă pentru ieşirea din criză

„Un lucru este sigur, spun neurologii: persoanele fericite şi satisfăcute nu descoperă continente şi nu revoluţionează ştiinţa.” Descoperă, nr 2, martie 2006, p. 49

Citind aceste rânduri, am înţeles cauza adâncirii crizei în 2010, deşi la cuvântarea din noaptea de Revelion, preşedintele ne anunţase voios că în acest an scăpăm de criză.

M-am enervat!

Ce înseamnă plata CAS-ului?
Înseamnă că depui nişte bani în puşculiţa statului ca să-ţi aducă poştaşul pensia peste „Ţ” ani.
Foarte bine! Dar

Replici în trafic

Eram în faţa firmei, în Brăila, pe Calea Galaţi colţ cu Dorobanţi.

Un baştan la costum negru opreşte un Audi A8 nou-nouţ  în dreptul meu la stop şi întreabă:

-Vă rog, drumul spre Bac!

Un bătrân intervine şi-i explică cu mare precizie:

-Faceţi dreapta la stop, ţineţi drumul până coteşte brusc la stânga, coborâţi panta şi ajungeţi la o benzinărie. Faceţi dreapta şi ţineţi drumul până la Dunăre!

-A, foarte complicat! Vreau să-ajung direct!- zice baştanul.

-A, în acest caz faceţi dreapta la stop şi zburaţi tot înainte!-zice bătrânul serios şi-i arătă direcţia cu bastonul.

Veselie la priveghi

Eram puştoaică şi un tip, Ionuţ, mai mare cu doi ani, bruneţel, frumuşel şi cam plin de el îmi făcea curte. Îl evitam fiindcă, chiar dacă de felul meu mă dădeam în vânt după frumoşi, nu făceam rabat la pliurile de la scufiţă.

Făt-Frumos pe cal alb

Povestea e clasică. Toate fetele visează la venirea lui Făt-Frumos pe cal alb, cum altfel, ca să le smulgă din cenuşiul vieţii, să le ducă în zbor până ating cu tâmpla streaşina de nori trandafirii!

Trăiam în afara istoriei, în ţara în care nu se întâmpla nimic. Presa era un consum inutil de masă lemnoasă pentru a tipări, într-un servilism imbecil, ode din lemn în care schizofrenia de stat era îndelung aplaudată. Cum în plan social orizontul era îngheţat,

Lecţia de şmecherie

Am pregătit memorii cu toate documentele justificative în spate în care povestesc experienţa mea cu Banca Transilvania, memorii pe care le voi trimite la absolut toate autorităţile, la Berd, acţionar majoritar la BT, la toate cotidienele naţionale dar mai ales la toate conducerile băncilor şi la toate facultăţile de drept, economie şi finanţe-bănci din ţară.

Va rămâne în istorie comportamentul mafiot al acestei bănci şi

Dragoste şi durere

 Privi în urma ei cu ochii umezi… Pe femeia aceasta ar fi vrut-o de nevastă! Rar se întâmpla să-i placă o femeie. Cinstit, nici nu se prea întâmplase, decât

Ţeapă

În acest week-end am participat la Zilele Brăilei, marea sărbătoare a oraşului care în ultimii ani a ieşit între foarte bine şi excepţional. Am avut un stand pe strada Regală, în faţa Teatrului şi altul pe Esplanada Dunării. Am prezentat imagini cu

Despre monştri şi tartori

Am ales să scriu despre toate mizeriile întâlnite în viaţa mea dintr-un motiv întemeiat: cu doi ani în urmă am reîntâlnit o fostă colegă de şcoală generală: Cătălina.
Dacă eu eram singura din şcoală şi din cartier cu părinţi divorţaţi, ea trăia într-o fericire perpetuă cu părinţii ei minunaţi, calmi şi surâzători.

TINCA PE GHIULEA

Tinca era vecina bunicii mele Mihaica. Fiindcă sărăcia era direct proporţională cu lenea şi îngălarea, Tinca pusese gardul pe foc, aşa că în prelungirea coşarului doar o iesle de lemn le mai despărţea bătăturile.

Rea de muscă

La bunica la ţară, printre atâţia oameni gospodari se oploşise şi Tinca, o năroadă cu tupeu, măritată cu un tractorist sărac cu duhul dar priapic.

Eroul timpului nostru

Când majoritatea conaţionalilor noştri îşi spală creierul la televizor sau se consumă în mici neajunsuri domestice, iată că mai există şi făuritori de istorie. Cât de desuetă a devenit noţiunea de

Curve franţuzoaice

Ieri v-am povestit de-o ispravă săvârşită fără de voie.

Astăzi vă zic de una premeditată.

În Galaţi sunt multe puncte de reper celebre: La două babe, La ultimul leu, La păpădie, La nespălata, La Popescu. Mă voi lega de acest La Popescu despre care

Puterea obişnuinţei

N-am unde să parchez în faţa firmei decât după colţ, pe Dorobanţi unde mă înjură taximetriştii sau, după ce dau colţul, ocolesc un scuar, stau la un stop care stă uitat pe roşu exagerat de mult,  apoi parchez în sfârşit imediat după stop. Fac acest ocol cam de douăzeci de ori pe zi.

Astăzi

Condiţia geniului în România

Deşi s-a bucurat de o faimă mondială pentru realizările sale în domeniu aviatic, Aurel Vlaicu a fost ignorat în România.
Se pare că vreme de 100 de ani nu s-a schimbat nimic în această ţară.

Cântece şi lacrimi

O stea a strălucit vremelnic pe scena vieţii apoi a urcat la cer să lumineze veşnicia: Tatiana Stepa

Liderii LUMII

Ceauşescu a avut întotdeauna aroganţa să se considere egalul liderilor lumii dar viceversa nu prea s-a întâmplat. Stenogramele CIA consemnează că

Surpriza rugbistului (II)

Într-una din zile, gemenii s-au jucat cu domnul Pisic şi au pornit o campanie de cucerire a lui Ingrid. Cum îi

Gemenii în vacanţă (I)

Eram la Eforie Nord în vara lui ’98. Se pare că hotelul avea o ofertă avantajoasă pentru pensionari cu care împărţeam hotelul, restaurantul şi un petec de plajă.

Eu eram însoţită de mama, Ingrid, un portbagaj de cărţi şi un pisic: Domnul Pisic.

Când în pom e o singură fructă, cu siguranţă e cea mai râvnită. Aşa se face că doi fraţi gemeni cam de vârsta mea,