Bordelul din Frankfurt


Cu toate că a cheltui banii cu bordelul este obişnuinţa domnilor, vă voi povesti cum am cheltuit eu bunătate de parale fiindcă eram cazată la hotelul LUXOR, în apropiere de Grădina Zoologică dar reperul era un… puff. Adică pentru cine nu cunoaşte, puff-ul este un… bordel. Se apropia Paştele şi în spiritul importantei sărbători, domnişoarele sau administraţia stabilimentului ornaseră fiecare geam cu un pampon roşu, uriaş, reuşind să facă din bordel cea mai drăguţă clădire din oraş. Având şi nişte picioare mişto de damă în pantofi roşii cu toc cui la intrare, clădirea era de neconfundat şi fiind aşa ochioasă, nu ne-am deranjat să mai căutăm alt reper, totuşi reţinusem Lange strasse. Mergeam prin Frankfurt într-o seară, puţin după ora zece, împreună cu Geta. Nu, nu „Geta-i sor-mea” ci o parteneră de afaceri din Brăila cu care mă călătorisem la un târg de afaceri, MESSE, cum zic nemţii. Învârtindu-ne pe străzi, ne rătăcisem puţin dar după busola proprie simţeam că suntem în zonă şi ne învârtim în jurul cozii. Ca un făcut, străzile erau pustii şi chiar dacă mai trecea câte un bărbat, nu voiam s-o facem pe rătăcitele, fiindcă şi eu şi Geta aveam cei mai mişto bărbaţi din România şi un viol nu ne aranja. Sigur, la discuţia asta, Geta îmi zicea să vorbesc numai în dreptul meu… Până la urmă, apare un tânăr cu figură simpatică şi noi, Geta antitalent la limbi străine şi eu… franceză, ceva rusă, ceva engleză şi două boabe de germană, mă conversez cu tipul ajutându-mă puternic de mâini. După o vreme zic:

 -Mă, Geta, eu am obosit să dau din mâini! Îl vrăjesc p-ăsta de juma’ de oră şi, uită-te la el, n-a priceput nimic!

-Da’ cum Dumnezeu să nu-nţeleg, fetelor, dacă sunt român?- zice tipul râzând.

-Bine, dom’le, şi mă laşi să fac gimnastică aicea de juma de ceas?

-Mi-a făcut plăcere!- zice el voios.

Sună telefonul şi apăs pe tasta de răspuns când încă mai vorbeam cu tipul. La telefon, soţul meu, rugbistul:

 -Cine-i tipul cu care vorbeşti?

 -Un tip care-mi explică unde-i bordelul! Gata, am ajuns! La indicaţiile tipului, facând stânga imediat la primul colţ a apărut bordelul. În secunda următoare îmi moare bateria. Având reper bordelul, hotelul era la doi paşi. Ajungem la hotel şi Geta zice:

-Urăsc mâncarea dar hai până la cârciuma turcească unde am mâncat ieri, că mie mi-e foame de văd dublu. Am mers, am luat câte o shaorma mişto rău şi ne-am întors la hotel pe la miezul nopţii. Prima grijă, am pus mobilul în priză. Telefonul sună instantaneu: Soţul meu, cu vocea stăpânită mă întreabă:

-Ce-ai făcut la bordel până acuma? I-am explicat… Mai bine nu-i mai explicam, că m-am întors în ţară şi factura la mobil se încărcase cu 42 de dolari numai cu bordelul, în seara respectivă! N-am habar dacă soţul meu a cheltuit vreo para la vreun bordel la viaţa lui, dar eu am tocat un cârd de parale-n seara aia!

Anunțuri

32 de gânduri despre “Bordelul din Frankfurt

  1. Am schimbat titlul articolului cu Gînsacul dar, adresa URL nu pot s-o schimb.
    Va arăta în permanenţă, orice nouă postare de a ta. Este şi bine, şi mai puţin bine.
    Mea culpa.

  2. Da! Am o jucărie nouă şi-mi place să mă joc cu ea! Dar în mod ciudat, karma este neclintită… Adică publicarea celui de-al treilea articol îmi aduce doar satisfacţie morală. Foarte bine! Chiar sunt foarte bucuroasă!

    1. He he heeeee
      Tu, tocmai erai pe cale să renunţi la jucăreaua asta ! 🙂

      Dar. Pliiiiz, destupă-mă la minte : ce înseamnă „voturi ESP” ?

      Karma aia mă lasă indiferent cîtă vreme am destulă ca să pot posta ce vreau, cînd vreau.

  3. Cred că sunt voturile date posturilor care ajung să fie publicate. Adică nişte voturi relevante. Aşa bănuiesc. Nici pe mine nu mă interesează karma decât în măsura în care este suficientă ca să pot publica. Dar era totul mai transparent dacă erau nişte criterii clare. De pildă dimineaţă mi-a luat 60 de puncte habar n-am de ce…
    Apropo cu ” Flacăra… ” Mi-ai luat-o înainte. Voiam s-o propun eu. 😛

    1. Nici vorbă despre posturi publicate.

      Am propus 20 de articole şi sunt în faza de aşteptare cu TOATE !
      Singurul articol publicat, este cel cu care m-a debutat Teofil : Pendulul.1. Eco.

      Dar, NU contează.

      Flacăra este o concluzie, dar am disecat cartea în alte vreo 7 postări.

      Plus că din cele peste trei sute de posturi de pe bloaga mea, măcar una sută tot sunt de bună ispravă, cred ! 😀

  4. Nu se referă la posturile tale publicate ci la voturile pe care le-ai dat altora şi au ajutat la publicarea lor. Un fel de voturi eligibile. Eu nu cred că în final publicarea contează ci traficul pe care ţi-l aduce postarea link-ului acolo. Exemplul cel mai clar este că eu aveam două articole publicate şi 291,.. puncte. Deşi s-a publicat şi al treilea, am mai dat vreo 20 de voturi şi vreo 5 commenturi karma a rămas nemişcată. Deci, contează să publici acolo şi să ai suficientă karma. Este o părere ce poate suferi modificări în timp.

    1. Probabil. Interesant mi se pare că jucăreaua asta, pare bine gîndită. 🙂
      Este desigur perfectibilă pentru că, este destul de NOUĂ ! Am văzut în ZE.

      Apropo de karma; am văzut penalizările, dar am văzut şi creşterile.
      În fine, nu mai insist. Chiar nu cred că are rost.

      Şi, într-adevăr, traficul pe bloaga mea a crescut. Acest lucru este şi bun, şi rău.
      Va trebui de acum înainte, să fiu mult mai atent cu ce postez. 🙂
      Mă vizitează, he he heeee, oameni la care nici nu m-am gîndit vreodată, că pot fi interesaţi de ceea ce spun, IO ! 🙂

    1. DA.
      Este o chestie utilă, vorba ta este şi mişto, şi eu am să o iau ca atare.

      Bon. Acum, te las să scrii, în linişte, netulburată.
      Noapte bună !

  5. Da’ n-are treaba, poa sa-ti placa barbatii, sa-i zicem curiozitate.

    Vrei sa mori fara sa fi fost la bordel !? Cea mai veche institutie a lumii civilizate, show some respect for culture 😀

  6. Vai cat de tare articolul asta! Dar apropo de turci..de shaorma..ca pe aici prin Buc nu ma mananc deloc, dar cand am fost in Germania, in Karlsruhe, toate alea inchideau la 19.00!! Si mananca unde poti..era un restaurant..nu aveau mai nimic si era ff scumo…asa ca am fost la Nord See..pe vremea aia nu era in mallurile de la noi…si am luat o porcarie pt ca nici eu nici sotul meu nu stiam o boaba de germana, am dat si o gramada de bani si ne-am ridicat si nemancati..asa ca mergand spre hotel am dat peste un restaurant turcesc unde am mancat cea mai buna mancare si m-am simtit si ca…acasa :).

    1. Prin 2002-2003, în Karlsruhe ne-a explicat un tip timp de juma’ de oră cum se ajunge la Strasbourg, oleacă germană, oleacă franceză de baltă, apoi iar germană. În final a strigat-o pe nevastă-sa, tot în germană, să contribuie şi ea la dumirirea noastră. Tipa s-a apropiat şi l-a apostrofat:
      -Ce te omori scumpi, să-ţi scrânteşti limba-n germană, nu vezi că maşina tipilor e de Brăila?

      1. Noi am avut GPS de am ajuns la Strasbourg..apropo e superb iarna!…Dar ne-a frapat ca un taximetrist…afro…ca sa nu fac discriminari..ne-a intrebat de unde suntem si cand i-am zis Romania…a scrasnit din dinti si a zis…”Cam multi romani pe aici!” What..?Aud asta de la un emigrant..de culoare??!! Si da..bineinteles, camerista de la hotel era romanca…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s