Zilele trecute l-am întâlnit la Mall. Nu-l mai întâlnisem din anii de liceu şi amândoi am fost la fel de bucuroşi de revedere.
Învăţa la liceul Progresul, unul din cele mai slabe din oraş, dar dădea târcoale fetelor din Bălcescu. Avea un text năucitor cu care-şi copleşea victimele fără greş. Prima mea discuţie cu el, la ziua de naştere a unei colege a fost cam aşa…
-Îmi faci şi mie rost de numărul de telefon al colegei tale cu spatele gol?
-Are un amic de la noi din Bălcescu. Nu cred că faci faţă concurenţei…
-De ce? Sunt foarte bun! Puteam intra fără probleme la mate-fizică, la voi la Bălcescu dar, eu am dat strategic la Progresu. Sunt hotărât să devin preşedintele României! Ceauşescu n-o să trăiască mai mult de 100-120 de ani şi am nevoie de un dosar beton. La voi la Bălcescu sunt prea mulţi piloşi şi nu aş avea şansa să merg pe un şantier al tineretului unde să fiu remarcat şi promovat, aşa că am ales Progresu ca să mă afirm într-un mediu muncitoresc, să fiu primit în partid cât mai devreme şi să fiu acceptat mai uşor la Ştefan Gheorghiu.
-Wow! Preşedinte, mon cher? N-ai gusturi proaste dar se pare că postul e adjudecat: cică e un tânăr cu perspective la Sibiu…
-Nicu? Dacă moare tac-su se însoară cu vreo artistă şi se dă deoparte. M-am informat din anturajul lui, n-are stofă.
-Dar tu ai?
-M-am născut comunist şi visul meu e să-mi slujesc poporul!
-Spre ghinionul tău, poporul habar n-are de norocul ce a dat peste el! Şi dacă află ăştia de la Secu de sticleţii din capul tău, ori ajungi la nebuni, ori îţi ei o bătută la ei în beci.
-Nu-i chiar aşa! M-a căutat la şcoală şi m-a descusut… era un tip cu ochii albaştri. S-a opărit că am zis că Ceauşescu nu mai are mult de trăit. După perdaful pe care mi l-a tras am virat-o cu 100-120 de ani şi a zic că aşa-i O.K. După două ore mi-a dat drumul: un văr al mamei e colonel la ei la Bucureşti şi s-a purtat destul de prudent; îşi păzesc şi ăştia fundul!
-Ei, mon president, eu nu mă pun în calea fericirii tale! Uite numărul blondinei despuiate! Şi când vei ajunge preşedinte să nu uiţi că te-am ajutat; să-mi dai o scutire permanentă de la munci agricole!
O bârfă neconfirmată oficial a circulat prin liceu, cum că ambiţiosul viitor preşedinte a avut noroc maxim cu fata, lucru tare rar la acea vreme. Cam în aceeaşi perioadă o altă bârfă a dat roată liceului şi în mod dramatic, s-a confirmat fix nouă luni mai târziu. Mare ghinion în acele vremuri, să ai noroc la fete!
Carismaticul viitor preşedinte îşi neglija pregătirea politico-ideologică doar ca să mai vrăjească câte-o fată. După terminarea liceului nu l-am mai întâlnit niciodată dar pe la alegeri mi l-am imaginat pe listele de partid, gândind că acum e timpul pentru un tânăr cu ambiţii politice majore.
Astăzi l-am văzut la Mall şi l-am strigat:
-Ei, prezidente, ai picat la ţanc! Chiar căutam un candidat la prezidenţiale!
-Bine că nu ne-am văzut de 20 de ani şi tu mă iei la mişto!
-Ba deloc! Ce culoare ai la tricou?
-Nu fac politică!
-Măi, să fie!
-M-am lăsat de politică în ziua în care a murit Ion Raţiu. A fost singurul om politic care m-a reprezentat.
-Ca să vezi! Te-ai născut comunist… şi-ai virat-o la ţărănişti…
-Şi Stalin a făcut seminarul teologic şi apoi a băgat caii în biserici.
-Bine dar păreai născut pentru politică!
-Eram naiv şi credeam că pot îndrepta comunismul! Credeam cu tărie că pot să mă înconjur de oameni competenţi şi că pot să pun ţara pe roate. O uram pe Ceauşeasca şi voiam ca lucrurile să meargă altfel în ţară. Ion Raţiu mi-a arătat că nu eram comunist ci patriot. Când am înţeles că politica funcţionează ca un SRL al hoţiei m-am retras în pielea mea de muritor şi încerc să trăiesc cât mai agreabil timpul prezent.
-Vezi, cu discursul ăsta chiar mă faci să te votez!
-America părea că-i pregătită pentru un preşedinte negru, dar iată că tânărul negru n-a fost pregătit pentru America! Crezi că România-i pregătită pentru un preşedinte homosexual?
-Cine-i ?… -zic eu şi-n momentul următor îmi tresare neuronul. La succesul tău la gagici… N-aş fi ghicit nici într-o mie de ani!
-Nici eu! Am aflat din întâmplare! M-a violat un călugăr grec!
-Da, am auzit că e ceva obişnuit ca victima să se îndrăgostească de violator!
-Dar nu m-am îndrăgostit de nemernic!
-Deci nu eşti homo ci victima unui abuz!
-Zău? Am făcut consiliere psihologică doi ani şi luna trecută m-am mutat cu psihologul! Tipu’ are un fund de milioane!
+
Doina Popescu Brăila 
Hmmm, văd un + după chestia cu : ” Tipu’ are un fund de milioane!” ceea ce înseană ca amu’, la ora aiasta – 01,03 – încă mai scrii. 🙂
Hai, că-mi pare bine că ai revenit şi mai citesc eu, cu plăcere, tot ce scrii, mai către dimineaţă. 🙂
Restul discuţiei am şters-o. Am constatat că am şi mulţi cititori minori… 😛
Romania e mereu pregatita pentru schimbare, chiar si-o doreste. Daca se vor obtine si rezultatele asteptate……asta ramane de vazut……nu prea are importanta cum arata, important e sa se gandeasca si la noi, oamenii….greu de gasit asa un om!