Sinucidere sau simplu exerciţiu?

Timp de vreo două luni mă vizita pe blog un tip, T. Intram şi eu pe la el, ba ascultam muzică, ba am citit diverse articole.

Pe 5 mai m-a vizitat ultima dată, din data de 8 mai n-a mai postat nimic în blogul lui.

Cu titlul  MULŢUMESC a postat o melodie şi un mesaj scurt: m-am mutat!

Sigur că mulţi dintre voi, prietenii mei v-aţi mutat pe domenii proprii şi eu v-am căutat la noile voastre adrese dar T n-a lăsat niciun link.

Dar, acest MULŢUMESC a fost postat în tag-ul SINUCIDERE.

Acest indiciu m-a determinat să-i scotocesc prin blog. T avea intenţii declarate de sinucidere şi o relevantă descriere a sinuciderii prin tăierea venelor, spânzurare, pastile. Un specialist… Dar şi o poveste plină de tâlc despre motive simple care te fac să trăieşti până la adânci bătrâneţe, amânând sinuciderea de la o zi la alta.

Postarea iniţială era mai lungă şi ceream sprijin în blogosferă dar am şters o bucată bună din ea şi m-am apucat de cercetări.
Se pare că în Constanţa este o mare modă a sinuciderilor dar în luna mai pe internet nu era semnalată nicio sinucidere aşa că m-am relaxat.
Un articol bine scris despre mărirea traficului între atâtea articole despre sinucidere m-a pus pe gânduri.
Am studiat blogroll-urile celor care erau în blogroll-ul lui T şi se pare că am depistat un blog în care se regăseşte personalitatea lui. Am regăsit şi articolul despre trafic dar, nicio vorbă despre sinucidere.
Se pare că timp de patru luni, T a susţinut un blog de nişă focusat pe sinucidere, blog care şi-a suspendat activitatea cu o farsă.

Eu am pierdut un week-end cu cercetările şi la sfârşit concluzia este clară: T este bine-mersi!

Dar apare o întrebare firească: acest blog cu aceste articole macabre şi farsa lui finală a pus ori nu a pus pe cineva în pericol?