Ardei Iuţi la Palatul Şuţu


De miercuri am uşchit-o în Bucureşti fiindcă joi, pe 6 octombrie a început festivalul „Carte şi Arte” la Palatul Şuţu în Capitală unde am avut un mic stand. „Dirijorul” festivalului a fost energica doamnă Lucia Ovezea, directorul editurii Vox şi preşedinte al ADEPC. Palatul Şuţu a găzduit în trecut cele mai răsunătoare petreceri ale protipendadei, şi era cunoscut că nu te puteai înfiinţa la palat decât în caleaşcă. Grandoarea palatului a fost completată de de un blazon monumental pe frontonul clădirii, blazon ce era apropiat de cel domnesc, având şi vulturul muntean şi bourul moldovean, pricină de enervare pentru domnitorul Cuza care i-a trimis vorbă să-l dea jos. Postelnicul Grigore Şuţu a refuzat cu aroganţă iar domnul a trimis pompierii într-o noapte şi l-au fărâmat. Postelnicul nu l-a iertat pe Cuza fiind unul dintre uneltitori cu rol important în abdicarea domnitorului. Urmaşii postelnicului obţin aprobarea regelui Carol I să-l pună la loc, regele venind cu regularitate la banchetele de la palatul Şuţu.

Ei bine, sub blazonul familiei Şuţu mi-am vândut eu „Ardeii iuţi!” Joi şi vineri au fost două zile subţirele pentru un târg de „Kilometru zero”, venind prea puţină lume, mai mult bătrâni cu chef de socializare şi cu portofelul gol. Sâmbătă pe la două, toamna s-a instalat hotărâtă în capitală printr-o ploaie rece şi pătrunzătoare şi, cum standul era în aer liber, am strâns şi ne-am luat „piua”. Duminică la 11,30 în holul monumental al Palatului Şuţu aveam o masă rotundă cu tema Romanul poliţist din România după care era programată lansarea romanului poliţist”Ardei iuţi”. Pe afiş erau scriitoarea Eliza Roha, şi criticul literar Aureliu Goci. Pe măsură ce ne apropiam de ora 11,30 ploaia se înteţea şi mă întrebam dacă şi-o uda cineva ciubotele ca să vină la lansarea unui roman poliţist. Surpriza plăcută a fost că s-au ocupat toate scaunele, ba au fost şi vreo 20 de persoane în picioare.

Criticul literar Aureliu Goci nu s-a oprit doar la romanul „Ardei Iuţi” ci a făcut o radiografie de anvergură romanelor mele. 

Nu mi-am pregătit un discurs, pun mai mare preţ pe spontaneitate decât pe regie şi auditoriul s-a lăsat prins de stilul meu afurisit.

Sala m-a răsplătit cu aplauze insistente dar show-ul abia începea.

Artista Doina Ghiţescu, într-o interpretare fără egal, a citit câteva pagini

de umor bubuitor din romanul „Ardei iuţi”. Sala s-a prăbuşit în hohote de râs şi nimeni nu şi-a cruţat palmele când a aplaudat. 

Criticul literar Aureliu Goci a recuperat microfonul adăugând:

„Faptul că Doina Popescu-Brăila scrie bine nu-i o întâmplare! Doina Popescu vine din tradiţia puternică a scriitorilor brăileni, de la Nae Ionescu, Panait Istrati şi Fănuş Neagu. Doina Popescu calcă cu siguranţă şi vigoare pe Strada Mare a prozei româneşti!”