În adolescenţă eram pasionată de machete de avioane. Le cumpăram pe bucăţi şi era o mare plăcere să le asamblez. Sigur, erau destul de enervante când trebuia să le şterg de praf, mai ales că se înmulţiseră. Adezivul care venea în kit-ul de asamblare era foarte puternic, un fel de super-glue şi avea un miros foarte toxic.
Într-o zi băgase creioane mecanice chinezeşti la librărie şi lumea se călca pe picioare.
Un miliţian foarte tânăr, sfidează coada şi intră în faţă, arătându-ne în acest timp obrazul.
Enervată, mă iau de el:
-Auzi, nene?! După ce că te bagi în faţa noastră cu tupeu, tot tu ne arăţi obrazul? Faci de râs uniforma pe care-o porţi!
Vânzătoarea, care mai făcea bişniţă cu chinezisme încercă să se pună bine cu miliţianul:
-Tovarăşul miliţian este grăbit fiindcă e în timpul serviciului, dar am creioane mecanice pentru toată lumea! Se dă numai câte unul!
La care, miliţianul, tot cu degetul la obraz:
-Nu vă faceţi griji, nu cumpăr nimic, oameni buni! Numai să mă ajute tovarăşa să-mi dezlipesc degetu’ de obraz, că m-am lipit cu lipici de avioane!
Doina Popescu Brăila 
Nu prea cred că vînzătoarea, a reuşit sa-i dezlipească degetul acelui miliţian, de la obraz.
Miliţienii aceia tineri, au cam îmbătrînit în rele, s-au rebotezat în poliţişti şi tot ei ne arată nouă obrazul deşi, tot ei fac de ruşine uniforma.
Cu nonşalanţă…
Sunt unii, care NU reuşesc să depăşească nivelul de grădiniţă.
Postare nouă
https://doinapopescu.wordpress.com/2010/06/13/13-15-iunie-1990/
Nu ma asteptam la finalul acesta. Genial!
Si inca ceva: Doina draga.. de unde le scoti?!!
Cred că pur şi simplu ţin permanent ochii deschişi la tot şi la toate şi am şi o memorie enervantă.
Dar îţi dai seama ce nevastă nesuferită aş putea să fiu, dacă soţul meu, rugbistul, n-ar avea un simţ al umorului egal cu al meu ?!
Sa stii Doina ca dadatroll nu citeste nimic de pe polimedia.
Sa stii de asemenea ca numa’ vrea sa lase link-uri ca sa adune cititori la blogy’ lui disfunctional.
Da-i baiat simpatic, in felul lui.
Da, nu-i băiat rău dar e puţin obositor.