În ciuda vremii ameninţătoare şi a ploii, Târgul de Carte de la Galaţi care reuneşte un număr mare de edituri, 130 zicea cineva, a scos foarte mulţi vizitatori din casă.
Programele artistice de Ziua Copilului au încântat-o pe Sabrina.
Un moment deosebit a fost lansarea volumului
de Gaby Michailescu, editura EIKON, prezentat de Alexandru Jula şi Valentin Ajder
Leonard, copilul Galaţiului, apreciat de unii critici ca cel mai mare cântăreţ de operă al lumii a scris în fiecare zi a vieţii sale o pagină de roman, roman încheiat tragic la 42 de ani.
Şi cum eram eu emoţionată şi cu garda jos după un astfel de moment, să vedeţi istorie:
Două doamne cam la 60 de ani (fiecare) întreabă când a apărut romanul COMISIA ZÜRICH. Ada spune că în noiembrie 2009 şi completează: romanul de debut al doamnei Popescu.
-A, nu mulţumesc, zice una. Noi citim numai clasici!
-Balzac, a completat cealaltă.
-Eu clasicii i-am citit în clasele a VI-a şi a VII-a, doamnelor, răspund eu.
Au zâmbit cu graţie, semn ori că n-au auzit, ori că n-au înţeles.
Cealaltă a zis totuşi împăciuitoare: mai trecem şi mâine!
-Nu vă promit că până mâine voi deveni „clasic” dar mă găsiţi tot aici, am completat în urma lor. Nu ştiu dacă m-au mai auzit ori ba dar, nu mi-au mai dat nicio replică.
Doina Popescu Brăila 
Ce-mi place mie la nebunie de snoabele care citesc numai clasicii din cărţi : dama de pică (oare?) la drum de seară, în braţele fantelui de roşu, fără să se prindă popa! 😀
Toate cred că mai au asul de treflă în decolteu ! 😛
DulceDeea ar zice hi, hi, hi! Eu zic: ha,ha,ha! 😛
Ştii că mă cam pricep la cărţi şi la pileală; aşa că pasul următor nu mi-a luat prea multă vreme! 😀
ps.Am chiar acum pe blog un imbecil care confundă pendulul lui foucault din Atalanta cu cartea lui U. Eco ! 😛
Hi hi hiii şi ha ha haaaa şi ho ho hoooo, mor mor şi iară, mor !
Şi să vezi ce nick are : DADATROLL !
Am văzut şi-am intenţionat să-i zic ceva usturător dar tu i-ai dat deja un răspuns inteligent şi elegant şi sper să se retragă cu coada între cele patru picioare!
Individul este complet analfabet!
Mulţumesc frumoooos ! Dar ştiu să mă apăr ! 🙂
Am intrat pe cele două bloage cîte un minut şi sînt lămurit .
Poluatori în blogosferă!
Da Doina, aşa e.
Şi cînd mă gîndesc la faptul că bloguri cu valoare ridicată, cum este cel al unui grafician excepţional ca A. Mitucă, sunt situate valoric pe scara Ze … muuult inferior acestor … … … mă apucă amocul. Dar, asta e. Păcat.
Am stabilit demult că Ze este doar o cifră. Nu mai pune la suflet!
Este adevărat, Andrei este un grafician de excepţie şi merită o largă recunoaştere.
În altă notă şi cu o altă tematică vei descoperi un mare grafician în Baricada. Îl găseşti în blogroll-ul meu. Îl apreciez că taxează acid tot spectrul politic. Şi pe-ai noştri şi pe-ai lor!
Stiu blogul; imi place de multe ori ce face acolo, dar nu chiar intotdeauna.
Si mai stiu un blog exceptional : hultanul. De fapt are doua bloguri; unul cu imagini splendide din toata lumea si altul cu pamflet politic in imagini.
La un moment dat se termina si clasicii astia, fir-ar ei sa fie si atunci ce mai citesc? Voi ati observat ca doamnele de genul asta umbla mai tot timpul cate doua?
Normal! Au şi bărbaţii o limită a suportabilităţii! De unde atâţia bărbaţi răbdători pentru toate acriturile?
@emi
Cu romanul cum merge? Ai editat?
Am mai incercat la diverse edituri, dar toate au spus ca pentru anul asta au bugetul deja alocat si sa revin spre sfarsitul anului sau daca am bani sa suport eu costurile, ceea ce e cam greu din moment ce nu am suma necesara. Asa ca ramane sa vad mai incolo ce voi face.
Ma bucur mult ca am reusit sa te cunosc personal cu ocazia acestui targ. Si mai ales ca am reusit sa iti cunosc una dintre cele doua fiice ale tale! Hartile sunt foarte bine lucrate, multumesc. Felicitari pentru acest proiect si vanzare buna la targ!
Astăzi te-am văzut în fugă. Te aştept şi mâine, poate ai timp de-o cafea…
Salut Doina !
MAIL. 🙂
Am găsit, mulţumesc! A venit şi poştaşul! Încă o dată, mulţumesc!
Acum pot să-ţi răspund liniştit : popa Cutiţaru este preferatul meu. Înţelept OM !
Banc de criza :
“Un inspector de la Fisc vine la sinagoga in control, se uita pe registre si concluzioneaza catre rabin:
− Domnule, veniturile dv. sunt mici si impozitul la fel. Cum reusiti sa traiti cu niste incasari asa de mici?
− Noi aici reciclam TOTUL si ne multumim cu putin.
− Chiar totul?
− Tot.
− Si picaturile de la lumanari?
− Da, le strangem si le trimitem la o fabrica de lumanari si din cand in cand ne trimit o lumanare.
− Bineeee. Si firmiturile de pe masa le reciclati?
− Da. Le strangem si le trimitem. Din cand in cand primim o punga de pesmet.
− Buuuun. Da cu pieile de preputz de la circumcizie ce faceti? Si pe ele le reciclati?
− Da. Le strangem, le trimitem la Fisc si din cand in cand ne trimit cate-un Pulica sa ne controleze.”
Drăguţul de Rabi… 😀