O poveste

După un popas de câteva zile în Bucovina, am trecut munţii în Maramureş. Trecusem adesea prin satul Şieu şi m-am întrebat de fiecare dată de unde-i provine numele, fără să mă lămurescă cineva. Mă gândeam că, poate vine de la expresia veche, românească, si tu eu, adică fi tu eu sau, cum se zice la noi la Brăila: pune-te-n bocancii mei!

De această dată, nefiind presată de timp, m-am decis să fac cercetări. Am întrebat mai mulţi săteni de unde se trage numele satului şi un moş vorbăreţ m-a lămurit.

Cică, pe la o mie şase sute şi… cine şi-o mai aduce aminte cât, un călugăr ce se îndrepta spre biserica de lemn de la Ieud. Taman când trecea prin acele locuri, a fost prins de o ploaie năpraznică. Temând trăznetul, călugărul nu îndrăzni să caute adăpost sub vreun copac, aşa că se făcu de îndată ciuciulete.

Rugăciunile monahului fură ascultate şi, prin pâcla ploii, se iţi o căruţă, chit că pe acel drum călătorii erau foarte rari. Econom cu vorbele cum îi era felul, călugărul strigă spre căruţaş:

-Ieud, Ieud!

-Şi eu! Şi eu! – îi răspunse căruţaşul pocnind grăbit din bici. Bidivii iuţiră pasul lăsându-l pe sărmanul călugăr pradă ploii şi deznădejdii. Păţania lui stârnii hazul localnicilor şi dete numele satului Şieu.

Dacă moşul mi-a zis o minciună- brava lui- acum v-am zis-o şi eu domniilor voastre şi, dacă mai poposiţi pe aici prin blog, vă mai zic şi altele!