Într-una din zile, gemenii s-au jucat cu domnul Pisic şi au pornit o campanie de cucerire a lui Ingrid. Cum îi refuzasem de mai multe ori la cafea sau la cockteil-uri, acum ne-au invitat pe amândouă la o inofensivă îngheţată. Hotărâtă să fiu prima care-i refuză pe toate fronturile pe aceşti Don Juani şarmanţi, care precis în mintea lor se credeau absolut irezistibili, am zis nu.
Rugbistul era în Bucureşti, o înscria pe sora mea la facultate. Mă sună de la KFC să-mi spună că au terminat formalităţile şi banii şi se vor îndrepta spre Brăila.
Ne mai prăjim vreo oră la soare şi în drum spre hotel îi vedem pe cei doi lupi tineri la pândă pe alee.
Ţineau musai să ne scoată la o încheţată.
Mă scuz cu o minciună:
-Nu pot, mă duc să trag un somn să fiu fresh că mă vizitează soţul după-amiază. Chiar mă duc în cameră cu toată trupa: Ingrid, mama şi domnul Pisic şi trag un somn.
Cioc-cioc!- în uşă.
Rugbistul venise cu aripioare picante de la KFC.
Zice:
-Recunoaşte că nu te aşteptai la surpriza asta!
-Ba da! Am şi martori! Am refuzat o invitaţie la o îngheţată de la doi gemeni frumoşi! Le-am spus că mă vizitezi în această după amiază şi vreu să mă găseşti cuminte în cameră! Ingrid confirmă.
-Îţi spusesem la telefon că am rămas fără bani. Ştii cum am trecut pe pod fără bani?
-Ai sedus-o pe casieriţa de pe pod?
-Mult mai simplu! Am plătit cu un pachet de ţigări ( avea permanent un cartuş sub scaun) iar tipa a vrut să-mi dea şi restul!
Am coborât la maşină şi i-am prezentat pe gemenii care se-şi spălau „Laguna”, apoi i-am dat un carnet CEC( în ’98 încă mai erau la modă) şi a plecat la Brăila.
După terminarea vacanţei mă întorc acasă. Rugbistul mă întrebă mustăcind:
-Ei, ceva interesant cu gemenii?
Îi povestesc faza cu Ingrid de la restaurant şi se arată foarte mândru de fata lui năstruşnică apoi subţiază ochii şi întreabă râzând?
-Ei, ceva mai picant nu-mi povesteşti?
-N-am ce! Conştiinţa nu şi nu!
-Enervantă conştiinţă mai ai şi nu e prima dată când îţi zic: din când în când, mai las-o dracu’ de conştiinţă!
Citeşte şi partea I a povestirii https://doinapopescu.wordpress.com/2010/08/05/gemenii-in-vacanta/
Doina Popescu Brăila 
Am mai spus eu că rugbistul – tău – este înţelept. 😛
Da şi tu stai bine la capitolul premoniţii.
Uneori aceste premoniţii se bazează pe o bună cunoaştere a personajului şi pe o anticipare a mişcărilor acestuia, alteori se deschide o cale de comunicare pe care nu o pot explica dar care este foarte funcţională.
Şi altă chestie care mi se în tâmplă fracvent, simt întotdeauna când va apărea o maşină de poliţie în trafic chiar dacă nu are radarul pornit ca să-mi piuie detectorul.
Cred că este o chestie de fizică: probabil sunt pe aceeaşi lungime de undă cu frecvenţele unor instrumente de pe maşina poliţiei.
Aşa este. La capitolul „premoniţii” am avut şi eu destule.
În fine, nu insist.
Mai vorbim şi mîine. Noapte bună!
Postare nouă
rugbistul e un tip inteligent. Stie el ca doar lucrurile interzise sunt tentante. 🙂
A făcut liceul pedagogic şi printre atât de multe fete a învăţat şi el câte ceva despre psihologia femeii. 😛