La bunica la ţară, printre atâţia oameni gospodari se oploşise şi Tinca, o năroadă cu tupeu, măritată cu un tractorist sărac cu duhul dar priapic. Casa o primiseră de pomană la moartea lui moş Dan şi nu numai că nu bătuseră un cui la ea dar mai şi fărâmaseră gardul ca să-l pună pe foc, chit că uscături puteau aduna din pădure gratis. Puteau dar nu adunau fiindcă le era tare dragă şi la îndemână lenea.
Dar, păduchioasa de Tinca era numai cu ochii după haidamacii satului şi se cam tăvălea cu toţi. Şi cum se dusese vestea că-i rea de muscă, muşterii la iubit găsea pe toate drumurile.
Într-o zi s-a uitat după un flăcău ce trecea pe uliţă şi a scăpat pruncul în oala de ciorbă care clocotea pe maşina de gătit. Năroada a schilodit copilul iar pe când vecinii i-au sărit în ajutor şi au pus copilul nenorocit în căruţă să-l repeadă la spital, Tinca întreba în dreapta şi-n stânga cine-i chipeşul necunoscut ce trecuse pe drum.
Vai ce povestire cruda. Oameni de genul acesta nu ar trebui lasati sa faca copii.
Ruptă din cotidian istoria…
Istoria s-a petrecut cu fix 42 de ani în urmă dar nu bag mâna-n foc că n-or mai fi şi alte idioate setate numai să mănânce şi să se împerecheze!
Bine te-am regasit, Doina.
E plina tara de Tincute din astea!
Bună Cati! Sper că ai avut un concediu minunat!
Iti povestesc eu. La un frape!
Săptămâna viitoare eşti invitata mea. Sunt la rând! 😛
Ba eu cred ca tara-i plina de mame adevarate , cu drag de prunci si cu simtul datoriei fata de copilasii lor dus dincolo de maximum.
Cele ca Tinca sunt raritati .
Sunt şi Tincuţe şi mame nemaipomenite.
Dar mai există o specie perfidă: cu unul mumă şi cu unul ciumă! Copii care au astfel de mame au un trai infernal. Li se reproşează orice, nu reuşesc să intre nicicum în graţiile mamei veşnic nemulţumite în timp ce aceeaşi mamă se extaziază şi de pârţurile celuilalt copil.
Am întâlnit multe astfel de cazuri dar m-a cutremurat cazul unei fete din căreia i-a murit sora de 18 ani.
Mama îi aruncă adesea în faţă: Trebuia să mori tu! De ce doamne a murit aşa o frumuseţe de fată şi noi am rămas cu urâta?
„Urâta” este o fată frumoasă şi deşteaptă, excelentă gospodină şi mamă a doi copii dar… mama ei o răneşte continuu de peste 20 de ani.
Nemaipomenita, malitioasa chiar cruda cum cineva a zis mai sus si totusi atat de metaforic personajul ca se vrea limita idioteniei despre care – scris mult.
Ai mult talent!
Ai strans, poate si multa ura…
Dar nu vad nimic rau in asta…
Aveam motive să strâng multă ură dar pe măsură ce s-a acumulat am sifonat-o în umor şi asta m-a împăcat cu multe.
Am văzut postarea mai devreme, dar m-am abţinut să spun ceva, pentru că sînt chiar indignat.
Ca să conduci un automobil, ai nevoie de şcoală specifică şi de un permis.
Ca să faci un copil şi să-l „educi” n-ai nevoie decît de …
Să ne înţelegem : înţeleg perfect că nu se poate legifera şi acest domeniu, slavă Domnului.
Dar tot nu mă pot opri să nu fiu indignat.
De fapt, sînt trist că aşa ceva este posibil, de cîte ori Dumnezeu intră IAR, în vacanţă.
Ţi-am răspuns într-o postare nouă.