Război total


           Niţă găsise o crăcană straşnică şi-şi făcuse o praştie de care era foarte mândru. Demult visa o armă atât de puternică.

           Merse în luncă, îşi alese un loc potrivit, îşi cără pietre de la gârlă şi făcu un dâmbuşor de muniţie pe cinste şi se aşeză la pândă. După două zile de aşteptări, lângă teatrul operaţiunilor opri scrâşnind din roţi o maşină nemţească. Doi hitlerişti îl ridicară pe sus în maşină, confiscându-i praştia şi împrăştiind pietrele cu cizmele. 

           Închis numai cu pâine şi apă, îşi petrecu vremea căutând un mijloc de-a evada. Ferestrele aveau drugi de fier şi el, olecuţă mai odârlit să fi fost, poate ar fi răzbit. Dar din oră în oră, speranţa de fugă se pierdea în lacrimi. De s-ar vedea slobozit, ar trece Dunărea şi-n hăţişuri nu i-ar mai da nimeni de urmă. 

           După două zile, preoteasa veni să roage pe maior pentru slobozirea micuţului, dar maiorul o refuză ferm: copilul manifestase atitudine ostilă şi nu se comportase ca un aliat ci ca un combatant activ. I se îngădui tutuşi coanei Lisandru să-i dea nişte plăcinte şi să schimbe câteva cuvinte cu prizonierul.

           -Niţă, ce boroboaţă ai făcut de-ai supărat pe domnul maior?

           -Nu pot să răspund, coană prioteasă: treabă de bărbat!

           Femeia mai insistă o vreme, apoi îl mângâie pe cap şi plecă. După plecarea preotesei, maiorul îl chemă furios la interogatoriu:

           -Ce încercai, tembelule? Să învingi armata FÜHRERULUI cu praştia şi cu pietrele?

           Copilul îşi păstră buzele strânse cu încăpăţânare. Nici cu ameninţarea biciului, nici îmbiindu-l cu ciocolata nu obţinu maiorul nimic şi trimise după Franţi. Bucătarul gras şi bonom era singurul cu care Niţă se simţea în largul lui.

           Franţi consideră nedemn să-şi tragă prietenul de limbă dar la ordinul maiorului, încercă totuşi fără spor. Nedumerit, zise maiorului că singura cale de-a afla adevărul ar fi să-l elibereze, să-i returneze praştia şi să-l urmărească discret.

           Maiorului i se păru ridicol să-şi elibereze prizonierul înainte de-ai cunoaşte gândurile şi ceru medicului să-i administreze hioscină, un alcaloid pentru înfrângerea voinţei în urma căreia deţinutul vorbea negreşit. Se folosea cu succes maxim pe cei mai versaţi spioni.

           Copilul cedă în urma injecţiei şi-şi povesti planul. Maiorul şi doctorul se priveau perplecşi.

           Maiorul Schroeder ceru ca Niţă să fie pus în libertate, i se restitui praştia şi fu lăsat liber dar, consemnul era să fie urmărit prin binoclu cu maximă discreţie.

           Franţi îi strecură o pâine şi patru cârnaţi şi băiatul plecă degrabă la Dunăre. Adună pietre şi le duse la vechiul amplasament unde pietrele erau împrăştiate dar uşor de recuperat. Îşi refăcu movila de pietre şi mulţumit se întinse la pândă.

           Următoarele două zile le petrecu în aşteptare. Fugea într-un suflet acasă, lua în grabă o bucată de brânză şi nişte mămăligă rece şi se întorcea pe câmp. Încordarea copilului era la fel de apăsătoare ca şi pânda nemţilor.

           Într-o dimineaţă, copilul se trezi amorţit pe pietrele reci. Privi câmpul şi chipul i se întunecă: deci au venit până la urmă!

           Încordă praştia şi trase ratându-şi ţinta dar nu se lăsă şi încercă din nou: trebuia să le aluge pe blestemate! Nu-l lăsa sufletul să le omoare dar era musai să scape de ele! 12 copii erau destul! Nicio barză nu trebuia să-şi mai facă sălaşul în satul lor, fiindcă el nu mai voia sub niciun chip un orăcăiac mic să-i plângă în cap şi să-l necăjească!

           Maiorul privea prin binoclu şi dădea din cap cu îngrijorare:

           -Franţi, îţi ordon să fii grijuliu cu Dobriţa, să n-o laşi grea, fiindcă Niţă nu-şi doreşte sub nicio formă un frăţior! Uite ce disperat este bietul copil!

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în COPILUL DUNĂRII și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Război total

  1. christine zice:

    Ciao! Sa-ti mai spun o coincidenta! Avem acelasi nume de familie :))

  2. De bun venit în blogul meu îţi ofer un fragment din romanul ARDEI IUŢI
    https://doinapopescu.wordpress.com/2009/12/20/tanco/

  3. tibi zice:

    Ei că tot îmi venea mie să intreb : ce atîta grijă părintească pe Franţi ?
    S-a risipit misteruuuul!

    Ei, lasă că-l pune ea Cleo pe Niţică, la curent cu „situaţia” berzelor pînă la urmă !
    Doar că trebuie sa mai avem „niţică” răbdare ! 🙂

    • Ei, şi tu! Îţi lăsasem nişte indicii că Dobriţa nu era uşă de biserică!
      Cum era să-l rateze pe Franţi? În fond, femeile sunt cele care vă aleg, nu? 😛
      În volum poveştile au altă dispunere pe fir logic şi cronologic.

  4. luminita zice:

    Ei , la episodul asta am ramas si io perplecsa , ca maiorul.
    Sper ca dupa ce Nita va afla ca berzele n-au nicio legatura cu venirea pe lume a pruncilor o sa-i explice asta si lui Toderas.
    Si sa-i mai spuna eventual si ca ratza aia grasa care se cheama ornitorinc nu face oua ci naste pui vii.
    hihihi !

  5. luminita zice:

    Salut , Christine !
    Am dat o tura pe blogul tau si m-a incantat ce am gasit.
    Mai ales ca-ti place si tie Michael .
    Esti fana mea .
    😆 😆 😆

  6. Ha, ha! Măi ghiduşilor!
    Sabrina m-a certat că în aceste poveşti cu Niţă sar calul şi că scriu cam multe prostioare.
    În semn de protest s-a apucat să citească Moş Teacă.
    Iar acum ţipă că individul fu promovat în funcţia de tată abia după cinci luni de la nuntă într-o fază destul de descriptivă.
    Ehei, presimt că se întoarce la Niţă şi Toderaş!

  7. christine zice:

    Sunteti foarte simpatici toti 🙂
    @luminita – multumesc mult pt raita data pe blog! Mi se pare mie sau esti putin suparata ca am trecut-o la cea mai proasta carte? Si eu am citit Dickens,Tolstoi,Hardy si am termen de comparatie. Daca ar fi fost redusa la jumatate poate imi placea..asa parca prea lungea povestea.

    • luminita zice:

      Ha, ha,
      vad ca imi raspunzi aici .
      Ne-am intortocheat azi pe bloguri ceva de speriat. 😆
      Cand eram de varsta ta , draga Christine, nu exista net si programul tv tinea cateva ore .
      De aceea probabil ca am citit pe nerasuflate „O tragedie americana” chiar daca avea 3 volume babane , daca-mi aduc bine aminte.
      De altfel pe vremea aceea eram in stare sa „rad” cateva rafturi de biblioteca intr-o luna.
      Acum m-a cam lasat vederea si stau mai mult cu ochii-n soare, astaaaa, in monitoare. hihihi!
      O seara placuta !

      • christine zice:

        Niciodata nu a contat marimea cartii pentru mine, atata timp cat am simtit ca vreau sa o citesc. Imi pare rau daca te-am deranjat cu ideea respectiva. O seara placuta iti doresc si eu!

  8. christine zice:

    @Doina – thanks din suflet pt fragment, e la favourites si il voi citi cat de repede posibil

  9. Luminiţa ţi-am lăsat răspunsurile mai sus, exact sub comment-urile tale.

  10. tibi zice:

    Am dus Războiul total la Polimedia. Aşa-i că-i fain ?

  11. Mersi, Tibi. Aseară mi-au stins fetele laptop-ul şi m-au trimis la culcare fiindcă mi se uniseră cearcănele cu mustaţa.

  12. Carmen Negoita zice:

    Şi eu care îmi imaginasem că Niţă s-a pregătit să se mai răzbune pe câte un neamţ. 🙂 Era bine dacă isprava băiatului ajungea şi la urechile mamei… poate aşa trăgea şi ea nişte concluzii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s