Cap de măgar

Niţă prinse o vorbă de la Franţi şi trecu grabnic Dunărea la Manole să-l anunţe că  nemţii erau în fierbere mare.

Maiorul Schroeder fusese înştiinţat de inspecţia unor înalţi ofiţeri germani conduşi de generalul Alfred Gerstenberg, şeful Misiunii Militare Aeronautice Germane în România. Cum uniformele de rezervă fuseseră sfârtecate de oamenii lui Manole, singurele uniforme rămase, cele pe care le aveau soldaţii pe ei când se întâmplase nenorocirea erau uzate în ultimul hal.

 Aflând de inspecţie, maiorul comandase uniforme noi pentru cei peste 200 de militari şi ofiţeri pe care-i avea în subordine dar transportul întârzia să apară, spre neliniştea acestuia.

Telegramelor lui disperate la Bucureşti şi Brăila i se răspundeau că şlepul este pe drum şi va ajunge dintr-un moment în altul, lucru ce nu se întâmplă.

În dimineaţa fatidică, când ateriză avionul cu înalţii oficiali, maiorul Schroeder alinie cele două companii aproape în zdrenţe. Se simţea umilit şi-şi jură să se răzbune pe banditul Manole care le sfârtecase uniformele. Se felicită în gând că-l închisese pe afurisitul de Niţă şi gânsacul lui vorbitor, măcar să nu mai aibă cine ştie ce surpriză din partea lor.

Convocase şi oficialităţile din comună, în speranţa că ţăranii cu plângerile lor sâcâitoare vor mai distrage atenţia de la trupele echipate ca vai de lume.

Cei patru înalţi ofiţeri şi aghiotanţii lor coborâră din avion şi maiorul înaintă spre ei cu un zâmbet forţat.

Îi salută regulamentar şi simţi privirile necruţătoare ale superiorilor care îi studiau uniforma uzată.

În momentul următor, dintr-un tufiş ţâşni un măgar îmbrăcat în uniformă de maior german nou-nouţă. Pe cap avea chipiul nou prins pe sub guşă cu un şiret. Dobitocul se opri în faţa ofiţerilor care nu înţelegeau rostul acestei primiri.

Maiorul înţelese în sfârşit că şlepul cu provizii şi uniformele noi fusese capturat de Manole şi era prăbuşit de umilinţă dar, generalul Alfred Gerstenberg izbucni într-un râs zgomotos:

-Este o asemănare atât de mare între voi, că nu-mi dau seama care este adevăratul maior Schroeder şi care este măgarul!

Schroeder îşi muşcă buzele până la sânge iar chipul său deveni pământiu. Gustul amar de fiere îi năvăli în gură. Îşi simţea respiraţia otrăvită. Urechile îi vâjîiau vestind tensiune săltată şi o venă i se zbătea sub guler. Se gândi răvăşit că şi tatăl său şi bunicul fuseseră doborâţi de apoplexie. Furia îi împâclea gândurile.

Oberst (colonel) Aron Stefl aplaudă:

-Excelent, major Schroeder! Dintotdeauna m-am gândit că maxilarul tău proeminent şi dinţii mari te fac să semeni cu un măgar: cap de măgar! De astăzi îţi voi zice Esel Kopf!

-Ei bine, zise generalul, nu ştiu cine a pus această minunată farsă la cale dar îl felicit! Este o persoană cu mult umor şi imaginaţie! Dragul meu Esel Kopf, poţi să ne explici măcar de ce acest venerabil măgar poartă haine noi de major şi tu eşti îmbrăcat ca un rândaş?

-Excelenţă, aceste locuri sunt controlate de banditul Manole!

-Felicitările mele lui Herr Manole, dar având două companii germane în zonă ar fi normal să fie controlate de tine, Herr Schroeder! Acum vreau să-l văd neîntârziat pe Niţă. Ministrul von Killinger mi-a atras atenţia că toţi ofiţerii care au inspectat trupele înaintea mea l-au cunoscut pe Niţă şi gânsacul lui! Se pare că fac un număr interesant şi pitoresc ce merită văzut!

-Herr general, Niţă este închis sub pază severă!

-Pentru care vină?

-Preventiv! Când nu ştii cine este vinovatul, nu trebuie să fii prea perspicace: Niţă este în spatele tuturor farselor! Nu am vrut să vă supere în vreun fel!

-Herr Schroeder, dacă nu ştiai, inamicii noştri sunt ruşii, nicidecum un copil de opt ani şi gânsacul lui! Se  vede că eşti foarte stresat! Din acest moment vei fi înlocuit la comanda unităţii! Oberst Stefl, preiei comanda până la numirea unui nou comandant. Herr Schroeder, rămâi la dispoziţia lui Herr Oberst Stefl pentru interogatoriu. Trebuie să înţelegem şi noi ce se întâmplă pe aici. Dacă aşa ne întâmpini la o inspecţie anunţată, nu vreau să mă gândesc ce ne poate aştepta la o inspecţie inopinată! Şi faceţi nişte fotografii acestui măgar ca să am amintire cu mine la Bucureşti!

-Domnule general, la care măgar făceaţi referire, ca să nu stric o poză degeaba!-zise agiotantul zâmbind.

-Fii generos dragul meu! Pozează amândoi măgarii şi voi stabili pe urmă care-mi place mai mult!