Aveam vreo 16 ani şi eram în Berceni, în vizită. Discuţiile despre sex erau tabu în acele vremuri, dar nu şi în casa Vasilescu unde eram invitată. Ca de obicei, nu eram singura musafiră, printre altele îmi amintesc două fete cuminţi, cu aspect de căprioare, singurele virgine din cartier, cunoscute drept cele două fecioare. Mihaela ne ţinea la curent cu ultimele bârfe din lumea bună. Subiectul era Prinţişorul şi clanul Niculescu-Mizil. Discutam în şoaptă, fiindcă subiectul era sensibil. Any, mama Mihaelei, care se dichisea în baie, deschise uşa şi ne invită acolo, ca să audă ce discutăm. La un moment dat se bagă şi ea în vorbă:
-Fetelor, Ceauşeasca asta e nebună! Nicio femeie nu-i suficient de bună pentru fii-su! După ce l-a despărţit de Donca, acum o ţine în şuturi şi pe Daniela Vlădescu, ca s-o facă să-l părăsească! Ce-o fi vrând nebuna? Ditamai bărbatu’ să ajungă să facă laba?
-Ce înseamnă laba?- întreabă prompt una dintre fecioare.
Any o privi cu îngrijorare:
-Vai, am auzit că eşti virgină, dar nici atâta lucru să nu ştii? Am s-o cert pe maică-ta! Laba e atunci când tipul ia p**a în mână şi o freacă!
După primul moment de stupefacţie zic pierită:
-Se poate Any? Suntem minore, virgine! Nu este igienic pentru urechile noastre să auzim aşa ceva! Unde mai pui că e şi Mihaela de faţă! Ce va gândi despre tine?!
-Ho, că Mihaela nu mai e virgină! Şi-a pus-o săptămâna trecută!- zice Any cu nonşalanţă, ca şi cum faptul că fiica ei de 16 ani făcea amor era un fapt banal.
Eu şi restul fetelor ne întoarcem surprinse spre Mihaela, o frumuseţe cu păr lung şi gene arcuite, 170 din care picioarele erau piesele de rezistenţă.
Mihaela mă priveşte şugubăţ:
-Tu trebuia să ştii, Doina! Ţi-am povestit cu amănunte în ultima scrisoare! A, te-am prins, domnişoara perfecţiune! Nu ţi-ai ridicat scrisorile de la post-restant! Te rog, fără privirea aia plină de reproş, că nu-i vina mea că n-ai citit!
-A, nu fac tumbe că nu m-ai anunţat, dar mă întreb ce-a fost în capul tău să faci amor de la 16 ani?!
-Tu ştii că toţi avem un ceas biologic care face tic-tac, tic-tac…- zice Mihaela.
-Mda… admit eu încă bulversată.
-Ei bine, uite că dintr-o dată ceasul meu biologic s-a dereglat şi tic-tac, tic-tac s-a transformat în sex, sex, sex...
Doina Popescu Brăila 
Vai, ce-am mai ras, Doinito! „Nu este igienic pentru urechile noastre”!!!:))) Ma gandesc acum ca de fiecare data cand vorbeste cate-un politician, ar trebui sa ne dezinfectam urechile de fiecare data! 🙂
Acum te-ai prins de ce s-a înţepat Băse în ureche cu beţişorul? 😀
🙂
problema grava nu era ca si-a inceput viata sexuala ci ca nu ti-ai ridicat scrisorile de la post-restant, ceea ce te-a pus intr-o mare confuzie. 🙂 Ai vazut ce inseamna lipsa de informare?
Da, aşa-mi trebuie dacă nu mi-am ridicat corespondenţa! 😀
Vai dar ce neinformate erau fetele din alte vremuri! 😉 Dar e drept ca si mamele le mai dezinformau. … cand o ia in mana si… o freaca… Vai dar nu se freaca… Nu dezinformati va rog… Asta cu frecatul era la fizica cu bara de ebonita si cu blana de pisica, nu? Ma rog nu intru in detalii tehnice… Dar aduc o ghicitoare: Negru-rosu-negru-rosu-alb? Ghici ce e?
Nu, nu era pisică ci motan: freci motanul, zicea proful de fizică în liceu.
Ghicitoarea aceasta e un fel de alba-neagra franţuzească 😀 Aştept detaliile de la specialist.
Detalii n-as putea sa va ofer dar va ofer dezlegarea ghicitorii: un negru care face laba. (poate sa fie vorba eventual despre un negru francez, na, ca am inceput sa vorbesc in pleonasme).
Ca-n romanul ala de Paul Feval – Rosu si Negru. Sau de Paul Everac, nu mai stiu bine. Cu niste comentarii despre romanul asta am facut-o pe profa mea de franceza sa planga. Printr-a uunsprezecea, parca.
Eu am citit Roşu şi negru de Stendhal. Cred că personajul era Julien Sorel.
P.S. Profa de franceză a fost prima femeie pe care ai făcut-o să plângă?
Pai da, de Stendhal. Eu ce-am zis? Tocmai despre Julien Sorel fiul m-am certat cu profa de franceza. Unul dintre noi (nu-mi amintesc care) sustinea ca Julien ar fi un parvenit ratat in timp ce celalalt sustinea invers. Clasa asista muta (cei multi nu citisisera romanul), cu sufletul la gura la disputa mea inedita cu profa de franceza si zic inedita pentru ca specialitatea mea era profa de roamana. Profa era in mare verva incantata de elanul meu de critic literar si parea bine blindata emotional asa ca mi-am permis barbarisme pe care si azi le regret. Ca argument in a-mi sustine pozitia am adus la un moment dat moartea stupida a personajului care la vremea aceea mi se parea evitabila. Profa a avut un moment de descumpanire apoi m-a intrebat cu o voce ciudata daca stiu pe cineva care n-a murit pana la urma. Neremarcand schimbarea din tonul ei am continuat obraznic cu simulata candoare: Da, pe dumneavoastra. Cu totul si cu totul neasteptat profa a izbucnit in plans si-a luat catalogul si a plecat din clasa. De emotie au mai plans inca vreo cateva colege din clasa.
P.S. Peste cateva luni profa de franceza avea sa se pensioneze pe caz de boala. Avea cancer. In toamna aceluiasi an am fost la inmormantare cu clasa.
P.P.S. Nu, prima femeie pe care am facut-o sa planaga a fost mama, pe urma fetele pe care le trageam de par, apoi mereu altele. Pe unele le-am uitat. Pe altele nu. Pe profa de franceza mi-o amintesc intr-o excursie cand stateam langa ea in autocar si cantam uraland dement (in special baietii) Auprès de ma blonde, qu’il fait bon, fait bon, fait bon…
Au!
Profa de rusă era de la Chiş’nău şi nu prea stăpânea limba română, aşa că folosea cu oarece uşurinţă cuvintele craci, cur, buci. Supărată că eram singura generaţie din şcoală care făceam rusa, i-am spus profei cu nu admit să mă oblige să învăţ rusa o tipă care nu stăpâneşte limba română. A leşinat de plâns dar nu m-am liniştit şi am şicanat-o la toate orele. Eu măcar am avut ocazia să-i cer scuze acum vreo doi ani. Ea nu-şi amintea că săream calul ci că am avut mâna ruptă şi totuşi jucam handbal cu gips la mână. 😀
Ceasul face tica/tica.
Tu nu mai postezi nimica ?
🙂
Ţi-e dor?
Parcă n-ai sti!
Sigur că-mi este foarte dor!
Gata! Postare nouă.
https://doinapopescu.wordpress.com/2011/01/16/viata-ca-o-telenovela/
@Tibi
Nu ne-avem noi ca fratii, dar asta cu ceasul si postarea a fot buna rau !
Pai cum sa posteze aici cand m-a gasit pe mine de fraier la DlGoe, ba mai vad ca se dau in barci amandoi si posteaza pe invers 😳
Ea la el si el la ea, ca sa evite …laba 😉
Radule,
Chiar că nu prea ne simpatizăm noi dar, cu mare sinceritate îţi spun că nu prea înţeleg umorul practicat de tine, indiferent pe ce blog te produci.
Nu spun mai multe pentru că, dacă ai observat, nici la dl. Goe nu am continuat discuţia în care domnul Sorin Cucerai a avut o răbdare îngerească cu tine, pînă cînd argumentele tale lozincarde au rămas fără ecou.
Nici pe acest blog nu am de gînd să continui o polemică sterilă cu tine.
La ce bun?
Ştiu deja ce vei spune, ştii deja cum te contrazic.
@ Tibi
N-o sa mai intervin decat daca o sa observ din nou ceva remarcabil .
„…pînă cînd argumentele tale lozincarde au rămas fără ecou. ”
Mai este si varianta cu „replica” in loc de „ecou ” 😉
OK! domnule Radu, ok.
Dacă nu mă înşel prea tare, avem o nouă postare. 🙂