Fragment din romanul Dragoste și ciocolată
ISBN 978-606-94109-0-5
Anul I de facultate, emoţie mare la Balul Bobocilor! Cum era epoca sinistră, înainte de zgomotosul eveniment, numit revoluție de unii, lovitură de stat de alții, până la dansul aşteptat de toată lumea, se porneşte un program cultural-educativ rupt parcă din Cântarea României. Exasperaţi, studenții aşteptau momentele cu adevărat importante. Personul care se reproducea anost pe scenă era la fel de lipsit de entuziasm ca şi audiența. Nu importă dacă recita ode lui Ceauşescu ori ţinea un discurs, pur şi simplu nimeni nu asculta. Cert este că plictisea şi probabil că se plictisea şi pe sine fiind şi cam… lipsit de vlagă. În spatele oratorului, o cortină grea din pluş, ca de teatru. La un moment dat, cortina cade şi publicul aplaudă frenetic, strigând într-un entuziasm ieşit din comun. Oratorul se opreşte emoţionat şi uimit de succesul nesperat. Întoarce şi el capul şi înţelege dezamăgit că aplauzele nu-i erau adresate: în spatele lui căzuse cortina şi o tipă de la anul I, cam grasă şi plină de coşuri, îi făcea sex oral colegului nostru, D. Respectivii, prinşi în toiul acţiunii se prind târziu de căderea cortinei: urmează înjurături şi fluierături. El-eroul zilei, ea huiduită, fluierată şi lovită cu pixuri, cutii de chibrit, brichete…
Morala: în viață este foarte important de care parte a p*lii te afli!
Doina Popescu Brăila 
Foarte sugestiva postarea ! Si plina de invataminte.
Da’ vorba e : cine a lasat cortina sa cada ? 🙄
Soarta? Întâmplarea? Nici vorbă!
Nişte colegi complet lipsiţi de egoism, care-şi aşteptau rândul şi care s-au gândit că decât să se bucure doar ei, doi-trei, mai bine ne distrăm toţi, aşa că au manevrat nişte funii şi scripeţi. Gest spontan!
Nu cumva a fost un baiat, care vedea disperat, ca timpul se cam duce si rindul sau nu mai vine ? 🙄
Este o variantă plauzibilă. Dar faza a fost monumentală!
Doina draga
De fapt, problema este urmatoarea ; de ce pentru acelasi fapt – blamabil sau nu – , tratamentul este diferit pentru conditia de barbat, versus conditia de femeie ? Nu ma refer strict la acest caz, prezentat aici, de tine. Ma refer in general.
Problema este complicată şi se duce în vremuri îndepărtate, în copilăria religiilor când, bărbaţii speriaţi de faptul că femeile puteau naşte şi ar fi putut revendica un anumit statut de superioritate au decis că femeia este inferioară şi păcătoasă. În trecut preotesele erau femei dar în timp religiile care dădeau drepturi femeilor au fost etichetate păgâne şi au apărut religii de tip nou în care bărbatul a devenit buricul pământului iar femeia o simplă curvă.
Isus se pare că a fost de altă părere şi poate de aici i s-au tras toate necazurile.
E o simplă teorie, n-am pretenţia că sunt deţinătoarea adevărului absolut dar cam aşa văd eu lucrurile.
Posibil sa ai dreptate; nici eu nu stiu prea multe despre evolutia conditiei femeii in istorie, incepind de la inceputuri, pina acum.
Dar. Cred ca la noi, in Ro, problema este mult mai simpla. Cele citeva secole de dominatie otomana, si-au spus cuvintul din plin. Ori, se stie cam ce parere au musulmanii despre femei.
Ce nu se stie prea bine, este faptul ca mama Profetului Mahomed, fusese crestina, iar prima sa sotie, fusese o femeie de afaceri, care il angajase pe el, viitorul Profet, cind nu o ducea prea bine si inca nu incepuse sa aiba revelatii.
In fine. Pe mine acest soi de disciminare, ma enerveaza la culme.
Evident, influenţa otomană îşi spune cuvântul dar, Brăila a fost raia turcească şi totuşi brăilencele şi-au câştigat un statut de femei independente, hotărâte şi care ştiu clar ce vor. Probabil existenţa unui număr foarte mare de bordeluri înainte de comunişti au făcut ca femeile de altă structură să se afirme mult mai concis pentru a se delimita clar şi fără dubiu de celelalte, uşuraticele.
Trebuie să recunosc că situaţia este întreţinută şi de femeile care consideră sexul o meserie ori n-au mândria şi inteligenţa să fie independente material şi stau cu mâna întinsă la un bărbat ca să-şi ia o poşetă, un ceas la modă ori alte prostioare sclipicioase.
În mod eroic, cumnatul meu dulce, preotul ortodox cu mitră Cristian Popescu din Brno se luptă pentru a face din soţia sa Milada, alintată Maţco, prima preoteasă ortodoxă de altar.
Bon ! Vad ca te-am stirnit. 🙂
Adevarul este ca povestiora ta, si la asta m-am referit eu in primul coment cind am spus ca este plina de invataminte, devoaleaza o stare de lucruri nefericita : conditia femeii. Nu ma grabesc sa arunc eu cu piatra in nefericitele care profeseaza o meserie de marginalitate sociala. Multe, sunt nevoite sa. Nu intru in detalii, ca ar trebui sa discutam la infinit.
Ce am vrut eu de fapt sa spun, este ca in putine cuvinte, aduci probleme esentiale in fata cititorilor, cu stilul tau de proza : „El a devenit eroul zilei, pe ea au huiduit-o, au fluierat-o şi-au lovit-o cu brichete…” Despre asta este vorba, de fapt. NU ?
Iar pentru acest lucru, CHAPEAU !
Abordez franc teme incomode şi uneori îi stârnesc pe pudibonzi pentru că dacă nu se discută anumite subiecte nu înseamnă că nu există în realitate. Şi dacă ele există, de ce să nu le discutăm?
Ştiu că tentaţia unui scriitor era să lase puncte de suspensie, dar eu am curajul lucrurilor spuse până la capăt şi, cum ai văzut, morala am enunţat-o explicit!
Pudibonzi, pudibonzi, niste jalnici vagabonzi … 🙂
NU! Un adevarat scriitor, face EXACT ceea ce faci tu : „scrie cu liminara sinceritate, despre TOT ce i se intimpla lui, si cunoscutilor lui” ; citat aproximativ ( pentru ca – din memoria mea pe cale de a ceda 🙂 ) din „Patul lui Procust” – Camil Petrescu.
Bon. Eu te voi citi si miine. Asta seara, iti spun cuviincios, Noapte Buna ! 🙂
Memoria mea zice că citatul chiar este exact.
Admir hărnicia ta de a te duce la culcare la timp. Ştiu că a scrie nebuneşte în fiecare noapte este o formă de dependenţă dar mie de vreun an nu-mi mai este somn niciodată. Scriu ca să uit de toate hoţiile şi nedreptăţile…
Mi-a placut mult morala 🙂
dincolo de nota de umor, povestirea are o morala plina de cinism si de realitate. Reactia publica a demonstrat ca, societatea va pune la zid o femeie iar pentru aceeasi fapta un barbat este ridicat in slavi. Niciodata, femeia nu va fi tratata cu aceeasi masura cu barbatul.
Din păcate. Şi dacă în blogul meu sunt sute de poveşti, această întâmplare este reală.
humorous tale, this can be what it’s all about i wonder.