Criza de rinichi


temp 6

temp 6

În copilărie, să fi avut vreo cinci-șase anișori, priveam  într-o duminică  la televizor un grațios spectacol de balet rusesc. Nu că nu mi-ar fi stat mai bine să bat mingea pe maidan, dar papașa era cherchelit și nu-ndrăzneam să mă mișc, ca să n-o fur. Priveam aparent blazată la tv dar mintea-mi lucra la o pistă de salvare. Mă rugam să se întâmple ceva, orice, numai să pot fugi la joacă. Când, să vezi noroc, televizorul,  un Temp 6  rusesc, obosit, începu să scoată fum și o flacără de vreo 30 de centimetri se ridică periculos spre perdea.

Papașa smulse brusc televizorul din priză și fără să stea mult pe gânduri îl izbi de pământ stingând eficient incendiul. Mama, care tocmai intra în cameră cu un castron de gogoși sări în lături scăpând vanilatele pe covorul de iută, mare lux la noi în cartier unde încă se purtau preșurile țesute.

Un plâns domol o zgudui pe mama până a doua zi în zori. Eu o zbughisem imediat la joacă, așa că nimeni nu-i lămurise pricina și abia vreo 20 de ani mai târziu, într-o discuție mi-am dat seama că mamei nu-i explicase nimeni despre incendiu, rămânând cu impresia că fărâmarea televizorului fusese o toană violentă a lui papașa.

A doua zi mă mustram că de dragul ieșitului la joacă mă rugasem să se întâmple ceva și iată ce dandana ieșise. Mă rățoiam la un nor ce-mi părea că seamănă c-un bătrân bărbos:

-Doamne, când te rog de vreo ciocolată ori de-o bicicletă ești un moș surd, dar când trebuie să bagi zâzanie între părinții mei ori să te joci cu focul te potrivești imediat la gândul meu! Ce drac de moș afurisit ești, Doamne!- strigam eu norului ce se-ndepărta nepăsător.

Ei bine, abia terminasem de strigat că un taxi opri în fața casei și papașa coborî voios c-un televizor Diamant E nou-nouț, taman la timp să-i urmărim pe marii noștri campioni de tenis Florin Segărceanu și Virginia Ruzici într-un turneu norocos.

Cred că Norul bărbos a vrut să se joace cu mine fiindcă acel televizor mi-a mâncat sufletul. După ce a ieșit din garanție se defecta cam o dată pe lună așa că mă tăbârceam cu el să-l pun în căruciorul de butelie și-l căram până la nea Titi, electronistul. Cum îl punea nea Titi pe masă și apăsa pe buton, televizorul funcționa perfect.

– Ce-are bre, nea Titi, că m-am săturat să-l car mereu pe la matale!

– Are suflet de curvă, mă! I se face dor și vrea s-o pipăi io puțin! Uite aci litera E. E de la Elena! Pă Lenuța, nevastă-mea, o cheamă Elena-n acte da io îi zic Lenuța fiindcă toate Elenele sunt curve!

– Hai, bre, că n-or fi toate!

– Auzi?- zicea apoi cu glas domolit: să nu zici când te-oi duce la școală c-am zis așa că mă arestează și pă mine și pă tac-tu! Ai auzit de Elena din Troia? La ea m-am referit!

Plecam acasă cu mare grijă să nu-l fărâm pe bâzdâcosul meu televizor izbindu-l în vreo piatră colțuroasă, fiindcă străzile nu erau asfaltate, apoi peste-o lună-două istoria se repeta.

Astăzi Ada ne-a promis că la sfârșitul programului ne scoate la restaurantul chinezesc dar după ce am închis biroul zice:

-Am o criză de rinichi, du-mă repede la Spitalul de Urgență!

O recuperăm și pe Ingrid pe traseu și o calc adânc spre spital. În recepția de la Urgență lume pestriță ca la gară în sala de așteptare.

Am ajuns la șase punct și după un interviu concis și o tensiune luată prompt în triaj, pune-te pe așteptat. 

Salvările curgeau una după alta: un țigan alintat pe care-l durea un picior ba mai sus, ba mai jos, nu prea știa sigur pe unde, un moș adus cu salvarea care-a făcut-o pe leșinatul până când s-a văzut la căldurică în fața fetei de la triaj unde s-a înviorat și s-a apucat s-o facă pe craiul, ba o pacientă care se plângea că-i deranjată la stomac:

– Câte scaune ați avut astăzi?

– Unul!

– Când?

– Dimineață!

– Păi, acum e seară, deci un singur scaun e normal!

– Da, dar dac-aș mânca pere?…

Ei bine, Salvările tot aduceau oameni pe targă, oameni în stare gravă ori dramatică și la medici se intra nu în ordinea sosirii ci a gravității stării de sănătate, astfel că până să-i vină rândul la consult, adică pe la ora zece, Adei îi trecuse de-a binelea durerea de rinichi. O analiză rapidă a stabilit că nu era nicio defecțiune la rinichi ci doar o banală durere de șale pentru care primi o rețetă cu No Spa, Piafen și Ketonal, adică exact ce și-ar fi cumpărat și singură dacă nu-i venea ideea trăznită de a merge la spital. Dar, ce s-o fi gândit mititica:

-Demolează Piratul sistemul de Urgență și nici nu știu ce-am pierdut!

Gândindu-mă la Ada care s-a reparat singură doar prin simpla ședere în sala de așteptare a Spitalului de Urgență mi-am amintit de minunatul meu televizor Diamant E, ce se repara singur imediat ce ajungea pe masa electronistului.

Probabil că și Băsescu a avut în copilărie un astfel de televizor care se repara singur și ce și-a zis: io mă repar la Viena că-s marinar și-mi place să călătoresc, Tăriceanu, Teo și Huidu nimeresc și ei Viena că și ei sunt băieți deștepți, hai să privatizăm Urgența că vine campania electorală și ne trebuie bani! Românii să se repare singuri, ca televizorul!

Anunțuri

Despre Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Galerie | Acest articol a fost publicat în FERICIRE PE BANI PUŢINI, PROZĂ AFURISITĂ și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Criza de rinichi

  1. Salut Doinişoară! 🙂

    Frumos le-ai scos din condei.
    Mai ales cum ai ajuns de la televizor la pirat, m-a lăsat mut de admiraţie. 😀
    ps. Sănătate Adei!

    • Bună Tibi!
      Așa sunt eu: tot observând oamenii și faptele lor ajung să demonstrez legătura dintre sulă și Prefectură! E ca într-o problemă de matematică: iau în calcul toate elementele pe care le cunosc și ajung la o concluzie. 😀

  2. John from London zice:

    Doina ne vedem in viitor , ma deplasez in alta parte a globului , te salut si sper sa ne reauzim cat de curand posibil , ma retrag si fac o reverenta in fata voastra , o noua provocare pentru mine la orizont ,

  3. După ce te instalezi, dă un semn să știu că blana ta de motan e în siguranță. Drum bun Jonathan și mult noroc!

  4. Doina
    Dacă mai citesc o dată acest text minunat ajung la o concluzie: fii atentă ce-ţi doreşti că se pare că le cam primeşti. 🙂 Tu le faci (cererile) tu le tragi (consecinţele). 😀 Ştii ceva? Eu cred că Norul cel Bărbos te iubeşte. De-aia te şi tot pune la încercare. 😀

    • Da, la năzbâtii se cam potrivește la mintea mea săltăreață. Adesea primul gând a fost urmat de faptă.
      Așa bunăoară, când m-a întrebat un medic la internare la urgență la Spitalul Victor Babeș dacă am avut vreodată un frison, am răspuns ca o răzgâiată:
      -Ce-i ăla?
      -Ei, las’ că aici în spital o să vezi!- zice doctorul Lupu.
      Asistenta mi-a pus o perfuzie expirată și o oră mai târziu mă zguduiam strașnic simțind pe pielea mea ce este un frison!

  5. Teo Negură zice:

    De fapt.. asta e toata povestea, li se rupe de sanatatea poporului, banii sunt singura lor icoana, doctrina sau tel…

  6. Dragii mei,
    Avem nevoie de o minune: un lider providențial și carismatic căruia să-i pese de poporul român. Of, ce rare sunt minunile la români!

    • Doinişoară dragă
      „Un lider providențial și carismatic căruia să-i pese de poporul român” ?
      Ai dreptate. Pariu că nici dacă acest lider ar veni, românii nu ar recunoaşte că el e?

      • Dragul meu, dacă Isus ar veni la Roma crezi că măcar papa l-ar recunoaște? De altfel, închis într-un palat fabulos și apărat de Garda Elvețiană nici Isus nu l-ar recunoaște pe papă. L-ar confunda mai repede cu urmașul Cezarului decât cu urmașul blândului ucenic Petru. Și pe drept i-ar stiriga: mi-ai transformat templul într-o peșteră de tâlhari!
        P.S. Papamobilul e o limuzină de lux.
        Nu înțeleg de ce are Papa nevoie de geam antiglonț de 7 centimetri. Oare puterea rugăciunii nu-i e suficientă?
        M-am întrebat adesea de ce câte un bătrân călugăr face minuni și are puteri dumnezeiești dar n-am auzit de minuni înfăptuite de un papă.
        http://www.emercedesbenz.com/autos/mercedes-benz/corporate-news/mercedes-benz-history-the-mercedes-benz-popemobile/

  7. Pingback: Euro Trip – Monaco 2011-2012 « Cosmin Stefanescu

  8. Radu zice:

    Heheheeee …Ce m-am distrat , Doina ! Ne reparam noi ca televisorul tau . E suficient sa ne uitam la „Elena din Troica ” cea diafana si ne inzdravenim rapid ! Sa nu ma spui ca intram la bulau amandoi ! 🙂 )))))

  9. viorel zice:

    Felicitari. Astept urmatoarele articole.interesanta abordare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s