Noapte cu surprize


Trecuseră câteva luni bune de la spaima cutremurului din 1986, eram deja în primăvară dar, pentru că trebuia să dorm vreo două săptămâni în Bucureşti la verişoara mea aveam o mică grijă. Mă sună amica mea Miky din Berceni şi, auzind că vin în Bucureşti mă invită să dorm la ea hotărât. Acum, între etajul I la Miky şi etajul VIII la verişoara mea, este lesne de înţeles ce-am preferat.

Zilele în compania Mihaelei, căreia îi ziceam Miky, aceeaşi gazdă din COGNAC-COLA, treceau în mare viteză, deoarece, deşi aveam aceeaşi vârstă proveneam din lumi diferite şi poveştile ei erau fascinante. Lumea ei – un cartier în care erau doar două virgine (situaţia aceasta avea să se repare curând, la ziua lui Miky care era în week-end-ul următor), reviste de modă şi poveşti adolescentine de amor nebun terminat adesea prost, era foarte diferită de a mea, elevă la Liceul Bălcescu din Brăila, o lume în care eram conştienţi toţi că singura şansă de a răzbi în viaţă este învăţătura şi intrarea la facultate. Blocul ei avea  mai multe cruci în grădiniţa de trandafiri, fiindcă neînţelegerile conjugale, lipsurile ori problemele de amor se sfârşeau adesea, într-o comodă şi bolnăvicioasă imitaţie prin aruncarea de la balcon. I se spunea blocul sinucigaşilor. Între blocuri, chiar în imediata vecinătate era o biserică şi se spunea că rugăciunile şi necazurile credincioşilor eliberau energii negative care se răsfrângeau asupra locatarilor din vecinătate. Legenda spune că blocul era ridicat pe amplasamentul unui vechi cimitir.  Poveştile ei horror se completau cu ale mele, din lumea pestriţă a Brăilei.

Pentru că Valentin, tatăl Mihaelei, era şef în comerţ, aprovizionarea pentru chef nu era o problemă şi nu ne-a implicat în niciun fel. Lista de invitaţi s-a completat din mers, majoritatea prietenilor venind zilnic la o cafea, o bere Bucegi, Lido sau import.

Ziua cea mare a venit şi petrecerea a început ca un mare succes.

Fiind în baie, un tip pe care nu-l mai văzusem a dat buzna fără să ciocănească. Din fericire, mare brânză n-a văzut fiindcă deja închideam cureaua la blugi.

Ieşind din baie, tipul a intrat vâjâind, semn că graba era maximă. Apoi, a venit spăşit să se scuze, că nu de măgar dăduse buzna, ci de disperare fiindcă era venit de la drum lung şi era să facă pocinog. I-am acceptat scuzele dar mi-a cerut să dansăm ca să fie sigur că l-am iertat. După vreo oră de dans cu el, am remarcat că Lili, sora lui Micky, fuma nervoasă şi mă privea feroce. Atunci am priceput. Tipul era chiar Cristi, iubitul lui Lili, aviator militar la  Timişoara despre care auzisem sute de poveşti. Ca să scap de el, m-am scuzat şi-am plecat la baie.

După câteva minute muzica s-a oprit. Sesizând că timpul trece şi muzica nu mai porneşte, am ieşit din baie. Stupoare! Toate luminile aprinse, uşile vraişte, mâncare pe toate mesele şi niciun musafir, nici măcar gazdele.

Atunci am înţeles! Fusese cutremur şi toată lumea fugise afară dar, din cauza muzicii şi larmei nu-mi dădusem seama. Ce era de făcut? Am luat o sticlă de Pepsi din zbor şi m-am plasat sub tocul uşii.

Era cam ciudat că petrecăreţii nu se întorceau, totuşi era de înţeles, dat fiind riscul de-a apărea replici. 

După un timp m-am întins şi după un platou, că mă răzbise foamea. Trecuseră deja cam trei sferturi de oră şi nimic. Îmi fac curaj şi ies în balcon: şoc maxim! O mare de oameni cu lumânări în mâini…

Am alergat în casă căutând calendarul pe peretele din bucătărie. Aiurea! Era vechi de vreo doi ani!

Ies iar în balcon şi strig la cei de pe alee. Nu mă bagă nimeni în seamă!

Cobor în alee şi întreb ce se întâmplă. Privirile pline de reproş au fost însoţite doar de un „şşşşşttt”!

Era, deja evident…  Era chiar noaptea de Înviere!

Cum de eram aşa de picată din nori?

Păi eram de două săptămâni în casa acelor oameni şi pe atunci Paştele nu se mediatiza ca acum. Ba oamenii erau chemaţi la muncă patriotică, să văruiască copacii în curtea intreprinderii, să facă curăţenie în parcuri şi elevii în şcoliu, ca să nu se poată sărbători.

Dacă în săptămâna Paştelui, la noi acasă răsturnam casa cu obişnuita curăţenie, făceam drob, cozonaci, vopseam ouă, sigur că aici, neîntâmplându-se nimic din toate acestea, nici prin cap nu mi-a trecut că era Paştele.  

Încet-încet, apartamentul s-a repopulat. Muzica a început şi un tip a strigat: bine-aţi venit la Învierea dansantă!

15 gânduri despre &8222;Noapte cu surprize&8221;

  1. Bon ! am promis, mă ţin de cuvînt.

    Deci. Chiar în noaptea cutremurului din 86 eram în vizită la nişte prieteni ai unor prieteni de ai mei; prietenii prietenului meu, erau de fapt o familie simpatică; ea, era fata unui preot destul de înalt în ierarhia bisericească; el, ceva mai pămîntean, nu era decit un ins oarecare, pe care fata acelui ierarh îl iubea cam fără motiv.

    Povestea e ceva mai lungă, dar o scurtez : de la fata acelui preot de toată isprava, am înţeles un lucru esenţial : după ce acel cutremur ( de mică intensitate) s-a terminat, am invitat-o împreună cu soţia mea, să se refugieze din calea eventualelor replici ale cutremurului, la noi acasă, împreună cu soţul său, măcar pînă cînd va trece pericolul.

    Acea fiinţă admirabilă, m-a învăţat un lucru : nu plec din casa mea, indiferent ce se va întîmpla !

    Aşa a şi fost : el, netrebnicul acela anodin a plecat din acea casă; dar numai după ce a încercat să spargă casa prietenilor mei. Nu vă spun dacă a reuşit, sau nu. 🙂

    Gata. Nu mai interferez cu minunatele poveşti spuse de Doina .

  2. Ha, ha! Asta cu „îl iubea cam fără motiv” este replica mea din romanul ARDEI IUŢI şi nepublicaţi dar şi replica pe care i-o dădeam unei prietene, cititoare a acestui blog, care a fost la mine-n cameră în noaptea de 22 decembrie ’89 cu neisprăvitul ei soţ. Individul s-a băgat cu capul sub pat dar având peste 1,90, fundul şi picioarele i-au rămas afară. A plâns toată noaptea că nu vrea să moară tânăr. Prietena mea cea deşteaptă, realizând „că-l iubeşte fără motiv” a divorţat şi bine a făcut! Gândim la fel!

  3. Ehe,
    buna asta cu „a iubi cam fara motiv”.
    M-a dat pe spate.
    Adica iubirea trebuie canalizata, fluidizata, concentrata numai spre cei perfecti. 😆 😆 😆
    Astia mai fricosi , mai slabanogi la fire sau mai viciosi n-au voie sa fie iubiti, bre !
    Voi cam din ce motive ii iubiti pe cei pe care-i iubiti ?
    Si cand inceteaza sa mai fie perfecti ii mai iubiti ?

    • Eu am spus părerea mea, aici.
      E treaba ei ce părere a avut la început; ai citit partea în care pînă la urmă s-au despărţit ?
      Nu te-ai mirat niciodată cînd ai văzut un cuplu, în care cei doi păreau incompatibili ?

      Probabil că nuuuuu :mrgreen:

      • Din păcate rata celor compatibili este relativ mică.
        Am doi amici proveniţi din medii foarte diferite şi cu nivele de pregătire diferită care nu se înţelegeau deloc dar care luaţi separat erau două bombonici. Bănuiam că el o mai bubuie la câte-o beţie şi din păcate bănuiala mea s-a confirmat. După divorţ el s-a însurat cu o tipă autoritară, karatistă, care-l ţine din scurt. S-a lăsat de băutură şi este un bun familist. Se declară mulţumit cu noua familie.
        Ea s-a măritat cu un tip pe măsura pregătirii ei şi se pare că şi la ea lucrurile merg bine.

        • Bine, nu contesc acest lucru dar, in cazul celor doi amici ai amicului meu, lucrurile erau flagrante; dovada este ca ea s-a resacatorit si o duce exceptional, in timp ce de el dupa divort … mai bine tac.

    • Dragă Luminiţa, sunt unii la care nu le stă bine nici să circule pe acelaşi bulevard! Prietena mea de care ziceam mai sus este ca o dimineaţă însorită de primăvară.
      „Cel pe care-l iubea fără motiv” şi de care ziceam că s-a comportat penibil la Revoluţie, în afara unui caracter ciobit, suferea de-o lene cronică, încât nici să facă un duş nu se învrednicea.

  4. 1986? cat a trecut de atunci un secol, un mileniu? 🙂
    Ok, in seara cutremurului din ’86 eu eram la majoratul varului meu, la tara. Asta ca sa intelegeti ca toata petrecerea era planificata a avea loc afara, in curte, sub o extraordinara bolta de vita de vie. Toata ziua am infrumusetat locul, baloane, beteala, flori, arata superb. Insa, spre seara, ne-am trezit cu o vantoasa si o ploaie furioasa cu niste stropi mari si reci (daca imi amintesc bine era spre sfarsitul vacantei mari, ori august la sfarsit ori septembrie la inceput) si a stricat totul intr-o clipita. Bineinteles, petrecerea a avut loc in casa, spre dezamagirea noastra. Cand a inceput cutremurul eu nu stiu ce faceam prin bucatarie cu matusa, dar va jur, n-am simtit nimic. Stiu ca am intrat in camera de dans si am ramas uimita ca una dintre invitate (o fata din Galati) era lesinata si toti ceilalti incercau sa o aduca in simtiri (nici acum n-am inteles de ce) . Vreo jumatate de ora ne-am cainat, dar dupa am uitat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Apropo, fetei, lesinul i-a prins bine, la vreo ora dupa cutremur se lipise deja destul de strans de cel mai tare tip. Imi amintesc ca m-am ofticat rau ca n-am simtit cutremurul, cine stie, poate lesinam si eu! 🙂

  5. Următorul a fost în mai 1990. Soţul meu era la serviciu, aşa că nu m-a prins în braţele nimănui ci la buda din cămin, în Grozăveşti. În schimb soţul meu, lucrând la fabrica de ciocolată într-un birou cu mai multe femei, a fost nevoit să le-mbărbăteze pe toate!!!

    • Asta inteleg eu prin a petrece intr-un mod placut cutremurul: printre femei si ciocolata. 🙂 🙂
      Ei, daca urmatorul a fost in ’90 inseamna ca a fost acela de ziua in jurul pranzului. Eram la sifonăria din Bulevardul Carol colt cu Garii. O mai stii? Mama ce de zmeurica am baut acolooooo….
      O zi frumoasa!

      • Soţul meu este COCOŞ în zodiacul chinezesc, aşa că a făcut Liceul Pedagogic printre mii de fete care l-au răsfăţat, a lucrat la fabrica de ciocolată printre sute de femei şi dacă o pun şi pe Karla la socoteală, acasă este înconjurat de dragoste de 5 fete. Asta da baftă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s