A FI SAU A NU FI… DOTAT


A FI SAU A NU FI… DOTAT

La mate pură era un student cuminte, Sorinel. La prima vedere era O.K., chiar un brunet frumuşel. Colegii lui însă susţineau că-i lipsea ceva șindrile de pe casă. Cert este că în sesiune mama lui venea din provincie, se caza în camera lui, și învățau împreună. Vă imaginați ce dilaila era, Sorinel având alți trei colegi de cameră, studenței cu hormonii răvășiți.
Dintre năzbâtiile zilnice pe care le făcea, o să vă povestesc una, nu musai cea mai gogonată.
În Grozăveşti, căminele de băieţi C şi D erau cuplate pe aceeaşi intrare. Duşurile de la primul etaj erau faţă în faţă cu biroul tovarășei administratore, Viorica.
Cu nişte ochi albaştri la concurenţă cu Liz Tylor, brunetă şi focoasă, pedanta Viorica îi punea pe jar pe studenţi.
Se zvonea că unii îşi exersau puternic dreapta cu gândul la ea. Era o tipă de treabă dar, c-o înjurătură de şofer de troleibuz, le tăia scurt elanul îndrăzneţilor.
Sincer, n-am auzit absolut nicio bârfă legată de ea, cu toate că, în cămine, greu să tragi un vânt să nu te ştie toată suflarea.
Într-o zi, iese Sorinel de la duş, gol cum îi era obiceiul, şi cu prosopul pe umăr. Cam bezmetic, dar blând, studentul se ciocnește de Viorica.
Acuma, ori era Sorinel dotat din calea-afară, ori n-avea nimic sau o fi avut două, nu m-a lămurit nimeni, chit că plesneam toţi de curiozitate…
Cert este că Viorica a leşinat, căzând în lungul holului. Și-a revenit greu, după administrarea unei perechi de palme și după o stropeală generoasă cu apă rece.
S-au dus vremurile alea! Câte gacici mai leşină azi când văd un bărbat în pielea goală?
Doamnelor şi domnişoarelor care citiţi acest articol, vă rog să-mi povestiţi cam de câte ori aţi leşinat! Start la numărătoare!

61 de gânduri despre &8222;A FI SAU A NU FI… DOTAT&8221;

  1. „…. manager de firmă, scriitor, aviator, profesor de matematică, jurnalist şi blogger”… oau … sperii omul …:D
    Aveam de ales între acea doamnă şi inginera roşcată… ziceai că nu …
    Putea să-ţi fie bunică? 😮 I-a fost gagică vre-unui bunic de-al tău? 😀

  2. M-am speriat? De ce? Că n-am mai răspuns? A trebuit pur şi simplu să închid computerul …
    Nu mă sperii eu chiar aşa uşor… am învăţat ca … nu muşcă. 😛

    Zice cineva prin ale părţi: „Nu presupune, întreabă…”
    Noapte bună …

  3. doinapopescu 1.23.10 / 11pm

    Să înţeleg că era mai bine ingineră?
    ________________________________________
    Depinde ce înţelegi prin asta … 😀 …
    Totuşi crezi că inginerele sunt mai … bunăciuni … ? 😀

  4. De lesinat nu am lesinat dar am ramas o data, o singura data „wow” …. eram precum emoticonul ala de-i sar ochii afara din cap, norocu’ meu e ca aveam sapca 🙂

        • Draga mea, dacă ursul te trozneşte indiferent dacă ai şapcă sau nu, ochelarii pot fi un pretext suficient de bun. Numai că iepuraşul este uneori sub acoperire şi ursul şi-o ia. Rămâi în zonă.
          Să-ţi pun o întrebare simplă: dacă argumentul că o scriitoare scrie prost fiindcă într-un roman de 260 de pagini există o fază de trei rânduri despre lesbiene iar scriitoarea personal n-a experimentat o relaţie de lesbianism, înseamnă că Rodica Ojog-Braşoveanu trebuia să tranşeze o tipă ca să poată scrie „Necunoscuta din congelator”? Ori Rebreanu să se spânzure în prealabil ca să scrie „Pădurea Spânzuraţilor”?
          Cât creier are un tip fără studii ca din cele şapte cărţi pe care el nu le-a citit să delireze analizând un rând dintr-un roman poliţist alăturându-l altuia dintr-o carte pentru puşti de 12 ani?
          Delirul lui Mircea nu este întâmplător. El ştie că ştiu şi este disperat!

  5. Pe mine m-a prins Revoluţia in facultate, aşa că am experimentat viaţa în Grozăveşti şi înainte şi după. Dacă înainte când chefurile erau interzise şi riscam evacuarea din cămin, pot spune că nu am lipsit la niciun chef esenţial, după Revoluţie când era liber la chefuri… nimeni n-a mai organizat nimic.
    Dar, viaţa în Grozăveşti a fost ca o tabără. Am iubit Grozăveştiul şi la acel moment şi Grozăveştiul m-a răsfăţat!

Lasă un răspuns către doinapopescu Anulează răspunsul