Vineri, 4 decembrie 2009, la TEATRUL MARIA FILOTTI din BRĂILA a avut loc lansarea romanului meu de debut COMISIA ZÜRICH. Cronica din ziarul OBIECTIV-VOCEA BRĂILEI sună atât de bine, că am executat un copy+paste şi l-am postat mai jos:
COMISIA ZÜRICH-o carte recurs la memorie
Marţi, 08 Decembrie 2009 | Rodica PERIANU
(3 voturi, media: 5.00 din 5)
Un scriitor de forţă, un talent autentic apărut în peisajul literar din Brăila, aşa a fost caracterizată autoarea Doina Popescu de către invitaţii avizaţi, care au luat cuvântul la lansarea cărţii „Comisia Zurich”, ce a avut loc în weekend la Teatrul „Maria Filotti”. Un roman care se citeşte pe nerăsuflate, aşa după cum a mărturisit Virgina Sânpetru, directorul Direcţiei de Cultură, o carte „recurs la memorie”, care nu lasă cititorul să uite istoria şi faptul că al Doilea Război Mondial a ucis milioane de oameni, aşa cum a subliniat regizorul Anca Cismaru, „Comisia Zurich” este o lucrare născută din admiraţie pentru Panait Istrati. Prezent la lansare, actorul Dan Moldoveanu nu doar a vorbit despre carte şi autoare, dar a lansat o invitaţie către lectură, dând glas câtorva scene de un comic rafinat: „Autoarea visătoare şi nostalgică construieşte un univers literar cu o puternică forţă de comunicare afectivă. După lecturarea acestui roman, ca şi minunatul personaj Corvin, am lepădat şi eu o lacrimă grea, cât o lespede de mormânt, pentru rafinamentul textului”. Autoarea a mărturisit că romanul s-a scris „singur”, din dorinţa de a marca 125 de la naşterea lui Panait Istrati, deşi primul gând a fost cel al realizării unui banner pe care să şi-l monteze pe propria casă, situată pe bulevardul care poartă numele marelui scriitor. „Nu trebuia să fie un roman, cu toate că eu ştiu de mult că pot să scriu şi că pot să scriu bine, trebuia să fie un banner. Anul acesta se împlinesc 125 de la naşterea lui Panait Istrati, cu care eu am o relaţie specială. Am dorit să fac un banner pe care să-l pun pe casa mea, ca acei care trec pe B-dul Panait Istrati să ştie că acolo a trăit cândva şi s-a preumblat «plimbăreţul» nostru de geniu… Romanul s-a scris singur, noapte de noapte. Probabil că romanul era undeva, a trebuit să-l curg prin degete”, a spus Doina Popescu.
La eveniment au mai luat cuvântul viceprimarul Doiniţa Ciocan şi directorul Teatrului „Maria Filotti”, Veronica Dobrin.
Îmi place blogul dumneavoastră… are un aer boem. Ar fi minunat dacă pe acest blog ar apărea facsimile din op… sau capitole integrale din volum pentru ca toți românii să vă cunoască munca. Eu așa procedez de ceva vreme… nu știu dacă este cea mai bună soluție… dar după publicarea în volum a acestor lucrări mi s-a părut nimerit să le postez pe blog. Pentru că aveți un blog cu potențial am postat link-ul la blogroll pe pagina mea http://cosminstefanescu.wordpress.com
Mulţumesc pentru aprecieri! Sunt bobocel, blog de-o zi şi, o apreciere a unui veteran mă onorează. Voi urma sfatul dumneavoastră şi voi posta fragmente din romane. Rostul cărţilor este să ajungă la oameni şi să dea bucurie. M-am gândit mult dacă merită să rănesc natura tăind un copac pentru publicarea unei cărţi. Dacă voi reuşi să aduc oamenilor un zâmbet şi un strop de speranţă, a meritat. Dacă nu, mi-am mai înscris un păcat pe răboj şi va trebui să mă răscumpăr cumva!
Bravo, Doina! Acum te-am descoperit din Panoul general şi simt că am primit un dar.
Savuros umorul tău. Viu universul de unde aduci lumile scrierilor tale. Abia am venit la conacul tău şi abia aştept să te mai citesc.
E o bucurie să descopăr talentul care curge prin paginile acestea şi o surpriză că iubeşti un copac mai mult decât gloria de pulbere a unei apariţii tipografice. Mă înclin, boieroaică dumneavoastră… :):)
Fericirea pentru mine începe cu a dărui. Dar preţios căci, nu sunt cuvinte oarecare, sunt chiar cuvintele meşteşugite ale bunicii mele! Bucuria pe care o simt in rândurile tale sporeşte bucuria mea. Te mai aştept fiindcă, atât cât pot dărui un zâmbet sau un hohot de râs nu mă voi opri!
Felicitari ! Poate voi ajunge sa o citesc intr-o zi ! 🙂
Pare interesant.. In sfarsit un blog decent. O sa fi recomandarea mea catre ONBR (Organizatia Nationala a Bloggerilor din Romania).
Doina Popescu Brăila 
Îmi place blogul dumneavoastră… are un aer boem. Ar fi minunat dacă pe acest blog ar apărea facsimile din op… sau capitole integrale din volum pentru ca toți românii să vă cunoască munca. Eu așa procedez de ceva vreme… nu știu dacă este cea mai bună soluție… dar după publicarea în volum a acestor lucrări mi s-a părut nimerit să le postez pe blog. Pentru că aveți un blog cu potențial am postat link-ul la blogroll pe pagina mea http://cosminstefanescu.wordpress.com
Mulţumesc pentru aprecieri! Sunt bobocel, blog de-o zi şi, o apreciere a unui veteran mă onorează. Voi urma sfatul dumneavoastră şi voi posta fragmente din romane. Rostul cărţilor este să ajungă la oameni şi să dea bucurie. M-am gândit mult dacă merită să rănesc natura tăind un copac pentru publicarea unei cărţi. Dacă voi reuşi să aduc oamenilor un zâmbet şi un strop de speranţă, a meritat. Dacă nu, mi-am mai înscris un păcat pe răboj şi va trebui să mă răscumpăr cumva!
Bravo, Doina! Acum te-am descoperit din Panoul general şi simt că am primit un dar.
Savuros umorul tău. Viu universul de unde aduci lumile scrierilor tale. Abia am venit la conacul tău şi abia aştept să te mai citesc.
E o bucurie să descopăr talentul care curge prin paginile acestea şi o surpriză că iubeşti un copac mai mult decât gloria de pulbere a unei apariţii tipografice. Mă înclin, boieroaică dumneavoastră… :):)
Fericirea pentru mine începe cu a dărui. Dar preţios căci, nu sunt cuvinte oarecare, sunt chiar cuvintele meşteşugite ale bunicii mele! Bucuria pe care o simt in rândurile tale sporeşte bucuria mea. Te mai aştept fiindcă, atât cât pot dărui un zâmbet sau un hohot de râs nu mă voi opri!
Felicitari ! Poate voi ajunge sa o citesc intr-o zi ! 🙂
Pare interesant.. In sfarsit un blog decent. O sa fi recomandarea mea catre ONBR (Organizatia Nationala a Bloggerilor din Romania).