Săptămâna trecută mi-am promovat romanele la Salonul de carte Bucureşti, în incinta Muzeului de Istorie al României.
Se pare că manelismul, telenovelele, comoditatea, internetul şi lipsa banilor vor face din citit un act întâmplător şi sporadic.
Dacă eu, personal, nu am avut a mă plânge fiindcă genul abordat de mine este savuros şi încă trezeşte interes, iar vânzările au depăşit Gaudeamus-ul, prin târg a cam bătut vântul, aducând mai mult cu un loc unde bătrânii au venit să socializeze.
Un domn sobru, cu figură autoritară a răsfoit romanele, s-a interesat de subiect, a cântărit nehotărât cele două romane şi se părea că s-a decis la Comisia ZÜRICH.
-Cât costă?
-20 de ron.
-Aha!
-Doriţi şi un autograf?
– A, nu, că eu nu cumpăr… Ştiţi… eu nu citesc…
-Aha! -este rândul meu să exclam.
Lângă standul meu era standul de cafea.
Tipul întreabă autoritar:
-Cât costă o cafea?
-3 lei!- răspunde prompt vânzătorul de cafea.
-Cu zahăr, cu lapte?
-A, nu, că eu nu beau cafea!
-Aha!-zice şi vânzătorul de cafea.
Mă puteţi citi şi pe http://doinapopescu.blogspot.com
Doina Popescu Brăila 
Doina, am o întrebare, îţi verifici des mailurile?
În mod obişnuit da, zilnic, cu excepţia ultimei săptămâni, cât am fost la salonul de carte, unde n-am avut conexiune la net decât pe telefonul mobil şi am urmărit doar comentariile pe bloguri.
Mulţumesc, Blue! Este superb…
E ziua ta şi a tuturor celorlalte femei… e ziua când trebuie să primiţi daruri şi omagii…
Bosquito-Pepita …
Acum zâmbesc…
La multi ani ! draga Doina !
Nu iti impartasesc temerea. Eu citesc, beau SI cafea … 🙂
Poate într-o zi ŞI cu mine…
@Tibi
Ai apucat să citeşti COMISIA ?
Probabil ca la Bookfest ! NU ? 🙂
Mâine dimineaţă pun o cafea lângă monitor pentru tine…
Şi la Bookfest poate vei fi mai puţin grăbit… Recunosc că-mi place Topârceanu dar…
Am citit cam jumatate. Rumeg, si voi face o postareee. In orice caz, este o carte scrisa intr-un stil propriu, al tau, inconfundabil, care chiar m-a captivat si incitat. O sa caut toate cartile tale, pentru ca stiu deja, ca merita. Si nu vorbesc doar ca sa iti fac niste complimente gratuite, AZI.
@Tibi
Eu mă bucur întotdeauna când primesc complimente dar, ca cititor versat ce mă aflu, simt că am o temeinicie a scrisului şi că voi captiva şi incita cititorii. Aştept cu nerăbdare postarea ta!
Trei lei o cafea? Dacă e bună …merge …. 😀
Chiar a fost bună…
Ahaaaaaa, Năstruşnico, aha!
La mulţi ani de primăvară nesfielnică, Doinişoara. Cu idei geniale şi iubire fără de măsură. La mulţi ani, Suflet Frumos.
DulceDeea, te joci cu mine! Când sunt la tine-n blog, tu mă vizitezi pe mine! Nu ştiu cum faci dar se repetă mereu…
Te îmbrăţişez şi îţi urez să fii cea mai iubită dintre femei!
Păi n-ai zis tu că am izbutit chiar să scriu despre ceva şi cu multapropiate cuvinte despre o idee pe care o aveai în computerul tău? Cândva mai prin toamnă, parcă 🙂 Şi te gândeai că am puteri telepaticeeeeeee :):)
N-am uitat dar, nu pot să mă opresc din mirare… Se repetă mereu, mereu…
Pun mâna pe monitor şi te simt aici, lângă mine…
Ha, ha, ha! Ce tare e moşul, parcă ar fi un personaj din poveştile tale1 Auzi, el nu cumpără, face doar testarea pieţii!
Testare a pieţii sau socializare…
Cat de mult imi plac posturile tale! Dar acest articol, a devenit preferatul meu.
La mine sună zurgălăul ori de câte ori citesc un astfel de comentariu!
Doina Popescu 09/03/2010 la 12:09 AM
N-am uitat dar, nu pot să mă opresc din mirare… Se repetă mereu, mereu…
Pun mâna pe monitor şi te simt aici, lângă mine…
_______________________________
… parcă e vorba de amor virtual şi … neruşinat …. Absolut delicios.
Blueeeee!!!!!!!!!!!!! Eşti un bebeluş cu minte obscenă? Avem şi noi, fetele, telepatiile noastre!
Daaaa obscenă… am mai spus-o uneori mă ‘nervez pe câte un neoron mai deşuchiat … cică e libertate de gândire … deh, politica e-n toate…
Blue, de la „neoronul mai deşuchiat”, îmi închide rugbistul blogul! Se poate să insinuezi oarece despre o femeie măritată? Spune în gura mare şi o să pară mai puţin suspect!!!
Să spun în gura mare? OK, am un neoron deşuchiat în gura mare… e bine aşa?
Eşti un năstruşnic!
Sărutări de mâini şi la mulţi ani!
Îmi propusesem să mă întorc din peregrinările mele fix la timp pentru a te vizita în ultima zi a târgului de carte. N-am reuşit, evident, căci aşa se întâmplă atunci când partenerii de relaţii sociale sunt interesaţi de orice, mai puţin de priorităţile tale. Sper ca măcar „Ardeii Iuţi” să nu-i ratez la lansare…
Bună! Dacă mă mişc iute, poate scot şi un volum de proză afurisită împreună cu ARDEI IUŢI. Mă bucuram să treci pe la mine la o cafea.
Cu ardei iuţi? poate „Ciorbă de burtă” sau „Ciorba de fasole cu ciolan” … Da’ la asta musi şi „Ceapă roşie”..
Tu scrii romanul Ceapă Roşie. Eu am scris deja romanul ARDEI IUŢI. Am şi ISBN-ul luat, e cam târziu să mă las convinsă să mai schimb ceva…
ISBN? Ohooo …
Deci cu astea am rezolvat. Pentru „Zama de fasole cu ciolan”, facem cooperativă… Tu pui ciolanu’ eu fasolea … sau invers
Ne-om înţelege noi cumva…
Absolut… Dacă nu, există Google Translator.