Eram studentă, proaspăt căsătorită şi într-o duminică am plecat în piaţa Matache cu o listă lungă de cumpărături şi 110 lei. Sigur, foarte puţini bani, pentru o listă ţeapănă dar, cum era înainte de revoluţie şi nu se găsea mai nimic, măcar lapte, pâine, ceva bulion, spaghete, tot speram să cumpăr.
Cum intru în piaţă, un ţăran prost îmbrăcat, cu patru funii de usturoi şi cu o paporniţă din papură împletită plângea pe bordură:
-Hai tataie, că numa aste 4 funii le am. Fie-vă milă că n-am bani nici de rată şi mi-a născut fata la Polizu şi trebuie să-i duc nişte bănuţi. Hai, păcatele mele, că sunt bătrân şi n-am vândut nimic de dimineaţă. Lacrimi mari îi cădeau bătrânului spălându-i vârful gumarului plin de bălegar.
M-am aşezat la coadă la lapte şi tânguirea bătrânului m-a demolat. După o oră, am prins ultima sticlă de lapte de trei lei cincizeci.
Am luat şi pâine, isprăvind cei 10 lei. Mai aveam o sută. Bătrânul îşi striga disperarea şi toţi oamenii bine îmbrăcaţi treceau indiferenţi.
Până la bursă mai era o săptămână. Mă duc la bătrân şi îi întind suta.
-Dă-mi şi mie două funii,!-zic.
-Hai tataie că pierd rata şi până mâine dorm pe stradă, hai tataie că numa’ p-astea le am. Fă-ţi pomană şi ia-le toate tataie, să faci o faptă bună în sfânta zi de duminică. Usturoiu-i sănătate!
Mai socotesc o dată cele opt zile până la bursă, arunc lista în coşul de gunoi de lângă moş şi zic:
-Bine, tataie, dă-le toate!
Iau funiile şi bătrânul scoate un teanc de sute din buzunar şi-o pune şi pe a mea la rând. Se apleacă şi scoate din paporniţă alte patru funii:
-Hai, tataie, numai p-astea le am! Hai, tataie!… Lacrimi mari cad pe gumarii plini de bălegar!
6 gânduri despre &8222;PATRU FUNII DE USTUROI&8221;
Pai si nu i-ai cerut banii inapoi? Cred ca a trebuit sa ia fiecare piata in parte ca sa poata strange un ban gramada fara sa o ia pe cocoasa :))
Mi-a spus vânzătoarea de la lapte că se specializase în păcălit femei şi era sub protecţia sectoristului din piaţă. Piaţa fiind lângă Gara de Nord, vecinii îl învăţaseră dar erau foarte mulţi în tranzit care erau excrocaţi. Soţul meu era rugbist şi sigur ar fi recuperat banii dar, noi nu ne arătăm muşchii şi voinicia cu bătrânii, chiar dacă sunt excroci. În schimb, acum când ne luptăm cu Banca Transilvania care ne-a înşelat cam în acelaşi mod, suntem hotărâţi să le ţinem piept până la capăt!
cum zicea dinică in Filantropica? „Asta numesc eu cerşetorie organizată”.
Cele patru funii de usturoi, pe care l-am consumat cu noduri în gât în următorii trei ani, mi-au crescut mult gradul de vigilenţă şi m-au apărat pentru o vreme de lacrimi viclene. Adică în limbaj de manea, n-am mai pus botul aşa uşor!
Totuşi, eu cred că ai făcut o afacere bună de care puteai profita când mergeai cu autobuze aglomerate.
Dacă aveai noroc, nu numai că se trăgeau cei din jur la o parte, poate se mai şi ridicau unii să-ţi cedeze locul.
În studenţie mergeam cu autobuzul doar miercurea.
Nu, nu din superstiţie, ci fiindcă miecurea aveam ore pe platforma Măgurele şi era drumul de vreo 16 km.
Din Grăzăveşti la Universitate mergeam numai perpedica.
Şi mănânc usturoi numai în week-end când sunt sigură că n-am musafiri sau am musafiri la masă şi mâncăm toţi.
Doina Popescu Brăila 
Pai si nu i-ai cerut banii inapoi? Cred ca a trebuit sa ia fiecare piata in parte ca sa poata strange un ban gramada fara sa o ia pe cocoasa :))
Mi-a spus vânzătoarea de la lapte că se specializase în păcălit femei şi era sub protecţia sectoristului din piaţă. Piaţa fiind lângă Gara de Nord, vecinii îl învăţaseră dar erau foarte mulţi în tranzit care erau excrocaţi. Soţul meu era rugbist şi sigur ar fi recuperat banii dar, noi nu ne arătăm muşchii şi voinicia cu bătrânii, chiar dacă sunt excroci. În schimb, acum când ne luptăm cu Banca Transilvania care ne-a înşelat cam în acelaşi mod, suntem hotărâţi să le ţinem piept până la capăt!
cum zicea dinică in Filantropica? „Asta numesc eu cerşetorie organizată”.
Cele patru funii de usturoi, pe care l-am consumat cu noduri în gât în următorii trei ani, mi-au crescut mult gradul de vigilenţă şi m-au apărat pentru o vreme de lacrimi viclene. Adică în limbaj de manea, n-am mai pus botul aşa uşor!
Totuşi, eu cred că ai făcut o afacere bună de care puteai profita când mergeai cu autobuze aglomerate.
Dacă aveai noroc, nu numai că se trăgeau cei din jur la o parte, poate se mai şi ridicau unii să-ţi cedeze locul.
În studenţie mergeam cu autobuzul doar miercurea.
Nu, nu din superstiţie, ci fiindcă miecurea aveam ore pe platforma Măgurele şi era drumul de vreo 16 km.
Din Grăzăveşti la Universitate mergeam numai perpedica.
Şi mănânc usturoi numai în week-end când sunt sigură că n-am musafiri sau am musafiri la masă şi mâncăm toţi.