UNGUROAICA ŞI MAIORUL


Eram datoare cu o poveste nouă despre întâmplări vechi cu Ody (ştiu că se scrie Ady, dar îmi sună mai familiar aşa). Deci, eram în convocare la armată, undeva pe la Dâmbul Morii, pe unde-i un Mc acum şi o benzinărie garnisită cu cele mai urâte curve. Ba nu, am văzut la Budapesta unele chiar mai slute.

Cum spuneam , împărţite pe plutoane şi la oareşce distanţă unele de altele, teoretic, ne făceam exerciţiile. Durerea era evident, pasul de defilare, fiindcă urma să depunem jurământul. Toate plutoanele erau în vervă maximă şi comandantele de pluton dovedeau cât de scârbe pot fi cu propriile colege. Stăteam cu fetele la umbră; ele fumau şi eu spuneam bancuri cu sau fără sex, mirându-ne cât erau de fugărite celelalte. Ştiam că toţi ştabii sunt în zonă dar, îmi imaginam că sunt normali la cap şi stau la umbră.

Din senin, apare un Aro de armată şi în dreptul nostru ia curba strâns, în timp ce frânează. Se înclină spectaculos dar, dă Dumnezeu şi nu se răstornă. Maiorul Mitroi, ţigănos, mărunţel dar bărbăţoi, cu binoclu de gât şi centură cu diagonală, de parcă era aterizat din filmul ŞOSEAUA NORDULUI începe să urle:

-De două ore aştept să vă vină mintea la cap şi voi vă hliziţi într-una. Vă arăt eu ce înseamnă armată şi disciplină! Facem instrucţie până mâine în zori! Pluton, comanda la mine!

Ne aliniem cu chiu cu vai, luăm bază, ne foieşte puţin şi strigă:

-Studenta Dumitru, te însărcinez…

-Aici, în faţa plutonului?- îşi pune Ody mâinile-n şolduri…

-E şaij’de lei o cameră curată la hotel!- se mai aude-o voce.

Enervat, Mitroi urlă spre unguroica poznaşă:

-Te învăţ eu disciplina: salt înainte!

-Cine ? Ioooo? – zice Ody mirată. Salt înainte?… Ia ascultă băi, maioraşule! Io am venit din Ardeal, tocmai la Bucureşti, la facultate, ca să fiu studentă, nu să mă dau cu ţâţele de pământ! Şi ele la fel! Nu se dă nimeni cu ţâţele de pămât, e clar fetelor?

Maioraşul s-a întors cu spatele, a urcat în Aro şi dus a fost, nu înainte ca celălalt ofiţer care-l însoţea, un colonel libidinos, care-nghesuise o studentă cu câteva zile înainte, să ne ameninţe că ne pune să repetăm convocarea.

Între convocare şi jurământ a fost o săptămână liberă. Am fost pe munte cu soţul meu dar, soacră-mea i-a dat o conservă expirată şi ne-am intoxicat amândoi, fiind internaţi la spitalul Victor Babeş, eu la etajul I, el la II. O colegă mi-a adus hainele de armată, m-am schimbat în budă, am forţat geamul şi-am fugit din spital ca să depun jurământul.

La jurământ, colonelul libidinos a venit cu un coş de flori ca să premieze plutonul care bate cel mai bine pasul de defilare.

Noi, drăcoasele, am luat coşul de flori dar, nu ne-am lăsat pupate. Eu am bănuit că moşul a adus florile de sanchi, ca să aibă pretext să-şi depună balele pe noi, aşa că

le-am instruit puţin pe fete cum să se eschiveze.

Cum se obişnuia atunci, erau aduşi cu forţa o mulţime de soldaţi, sportivi şi oameni ai muncii, să asiste şi să aplaude. Trecea libidinosul prin dreptul nostru, întindea floarea şi, când dădea să ne sărute, arătam spre musculoşii de la Steaua:

-Vă rog, nu mă sărutaţi că sportivul acela este prietenul meu şi-i gelos rău: ne bate pe amândoi! Toate, aceeaşi poveste…

După faza asta maiorul Mitroi trebuia să ne ridice în grad. A refuzat cu pumnii strânşi.

Un general de gaşcă a venit să ne pună tresele personal. Operaţiunea a început cu mine, fiindcă la armată au o fixaţie cu şefia:

-Domnule general, vă rugăm să ne sărutaţi apăsat pe amândoi obrajii, că nu se ştie dacă mai apucăm să ne pupăm cu vreun general vreodată în viaţă!

-Onoarea e de partea mea domnişoară, că la vârsta mea nici eu nu mai am şanse să pup fete de 19 ani!

Nu am informaţii certe dar, probabil libidinosul s-a sinucis!

M-am întors la spital şi am intrat senină pe poartă, declarând că vin în vizită la… mine!

About Doina Popescu-Brăila

Cât deschizi ochii, cât iubeşti şi cât citeşti, atât eşti şi nimic mai mult! Dar, dacă ai copii şi dacă scrii, mai ai o şansă. Am publicat nouă cărți dintre care șapte romane: Comisia Zurich, Dumnezeu era-n vacanță, Ardei iuți, Pisica cu papion, Fericire la preț redus, Dragoste și ciocolată, Terente-Zodia zmeilor și volumul Copilul Dunării apărut în anul 2015 și în varianta bilingvă, în traducerea Sabrinei Popescu, elevă, având 14 ani și jumătate la comiterea isprăvii.
Acest articol a fost publicat în sex cu unguroaice, ZÂMBETE și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la UNGUROAICA ŞI MAIORUL

  1. vasile_ no_ 5 spune:

    Eu cred ca ai mai inflorit-o pe ici pe colo.Nu cred ca ati fost chiar asa de ..curajoase.Banc:ce este maaare,rosie si puuute?Raspunsul maine.

    • doinapopescu spune:

      Nu eram curajoase Vasile, eram nebune!

      • doinapopescu spune:

        Dar, nu mi-e clar, Vasile? Unde ai văzut tu curajul? Că nu l-am lăsat pe libidinos să ne pupe sau că l-am rugat pe generalul de gaşcă să ne pupe de două ori, că nu-s lămurită?
        Şi dacă judeci relaţia general-studentă T.R. cu relaţia standard soldat-general greşeşti.
        În cazul studentelor, speranţa vie că ar putea să ne-o tragă necesita stringent altă abordare. Cu excepţia maiorului Mitroi care era cu adevărat taciturn, cu ceilalţi era dilaila. Şi noi, testam întotdeauna până unde puteam împinge limitele obrăzniciei! Cât despre Ody, citeşte şi celălalt articol din categoria SEX CU UNGUROAICE. https://doinapopescu.wordpress.com/2010/01/19/sexul-si-gimnastica-fiziologica/
        Cert este că dacă studentele se mai încurcau cu seminariştii şi chiar cu proful de mecanică, de ofiţeri nu am auzit nicio bârfă.
        Era ceva în insistenţa lor care deranja…

  2. vasile_ no_ 5 spune:

    pe ala l-am citit de cand l-ai postat.Nu am comentat atunci,dar zic acum ca e prea de tot.Curajul:ma refeream la modul de a vorbi cu un colonel. sau maior.

    • doinapopescu spune:

      Eram studente şi ne durea la bască de gradele lui. La noi nu era carceră, nu avea voie să ne tundă! Oricât de afurisit era, în afară de ture de teren şi ceva instrucţie n-avea ce să-ţi facă! Mai vorbeşte cu alte fete care au făcut armata în studenţie. Era dilaila!

  3. vasile_ no_ 5 spune:

    mi-am adus aminte de o faza de la Braila,Viziru.Intr-o zi de mai pe la ora 18 vine capitanul, sef de baterie,(acolo era artilerie) si ne prinde ca jucam fotbal in loc sa facem studiu.La raporul de seara,ora 19 sau 20, ne scoate pe toti in fata regimentului si zice:la arest! Nu ne venea sa credem. Eram 20 ,iar camera de arest avea 3mx3m.Am petrecut o noapte la arest,vai de noi, pina la ora 7 dimineata,noroc ca cei din garda erau colegi cu noi si ne-au mai lasat sa luam aer.

    • doinapopescu spune:

      Speram să ai amintiri mai mişto de la Brăila, ceva picant cu nepoatele lu’ tanti Elvira! Vezi, noi, fetele nu aveam arest în armată. Singurul risc era să te ameninţe cu repetarea convocării dar, îi frigea şi pe ei cu nişte penalizări şi primeau nişte calificative proaste care le încurcau avansările, aşa că preferau să nu-şi bată capul. Nu cunosc pe nimeni care să fi repetat convocările.

  4. vasile_ no_ 5 spune:

    Sa continui povestea cu dulcegarii.Din barfoteca:A venit comandantul, un colonel renumit in meseria lui, si l-a facut cu ou si cu otet pe capitan ,ceva de genul ,bai boule ,daca unul se sufoca acolo, sau alta chestie medicala,ce faceam ,iesea regimentul cu nota proasta la divizie.(Era un concurs intre unitatile din Braila).Dupa aia am aflat ,capitanul era nervos ca il inselase iubita.Un afront pentru el care avea faima de mare gagicar .

  5. vasile_ no_ 5 spune:

    Raspunsul la bancul(;ce e mare…):Armata Rosie descultza!

  6. blue2403 spune:

    „-Domnule general, vă rugăm să ne sărutaţi apăsat pe amândoi obrajii, că nu se ştie dacă mai apucăm să ne pupăm cu vreun general vreodată în viaţă!
    -Onoarea e de partea mea domnişoară, că la vârsta mea nici eu nu mai am şanse să pup fete de 19 ani!”
    _______________
    Da, e tare bine să fii general…
    Fete de 19 ani? Mai există aşa ceva?

  7. gabriela spune:

    foarte fain. Mi-a placut. E adevarat ce se spune despre unguroaice si sex. Era un banc, nu stiu daca mi-l amintesc corect… ” De ce sunt unguroaicele asa de focoase? pentru ca sunt UDMR ( udemereu). „

  8. V. spune:

    Iti mai amintesti, cind se depunea juramintul? In convocarea de dupa anul 1 sau 3, chiar la final?
    Povestirea ta m-a purtat inapoi, mi-am dat seama cit am uitat…
    Multumesc!

  9. V. spune:

    Da, cam asa imi amintesc si eu. Minus pupatul.🙂
    Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s